Poezie

Priceput m-am suit

1 min lectură·5 decembrie 2008

Mediu

Priceput, m-am suit în mare grabă,

Pe șaua calului meu, să aduc viața.

Am tot căutat-o în zadar, a fost dată la tarabă,

Ce mai contează ce și cui; când nu-i decât o simplă ață!

Atunci m-am pus chezaș pe a mea pricepere din nou,

Ca să pornesc la drum s-o caut neîncetat pe viață,

Să simt că-i dau aportul meu, să țesem împreună un trusou,

Fir cu fir, pe dos, pe față, pe toate le-om întoarce.

Cărării piept i-am dat pe întuneric și lumină,

Nimic din ce-am văzut nu a rămas nescărmănat,

Cuprins de flăcări, pieptul meu plânge de frică, vină;

Căzut, fără putere, mă prăbușesc abandonat.

Copilul speriat de-acuma se trezește-n mine,

Sunt fericit că nu-s uitat, înfrunt lupta ce vine.

001.302

Nonciu Dragoş. “Priceput m-am suit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nonciu-dragos/poezie/1812989/priceput-m-am-suit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.