Poezie

Noroc plecat

1 min lectură·29 octombrie 2007

Mediu

Săraca priză acum n-o am,

Dar sper mâine poate.

Eu caut cu-ndârjire-un gram,

Din ropotul ce-i prins în noapte.

Știu că-i greu pasul de țigan,

Să bați să chiui și să plângi,

Pe toate să le faci în van

E greu răbdare ca să strângi.

Bunica m-a iubit și m-a urât,

Pe patul ei în cel din urmă drum.

Mi-a arătat unde-i norocul vârât,

În sudoare scumpă și în scrum.

Bazat mă urc pe lemn să strig,

Ce foame-mi e cuțitul să înfig.

001.419

Nonciu Dragoş. “Noroc plecat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nonciu-dragos/poezie/1751062/noroc-plecat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.