Poezie
Noroc plecat
1 min lectură·
Mediu
Săraca priză acum n-o am,
Dar sper mâine poate.
Eu caut cu-ndârjire-un gram,
Din ropotul ce-i prins în noapte.
Știu că-i greu pasul de țigan,
Să bați să chiui și să plângi,
Pe toate să le faci în van
E greu răbdare ca să strângi.
Bunica m-a iubit și m-a urât,
Pe patul ei în cel din urmă drum.
Mi-a arătat unde-i norocul vârât,
În sudoare scumpă și în scrum.
Bazat mă urc pe lemn să strig,
Ce foame-mi e cuțitul să înfig.
001.403
0