noemi kronstadt

imi place ideea detartrajului existential cu ansa vibratila a de-semnificarii (ah, presupun ca nu la scobitori te-ai referit, nu?), dar ma mahneste gafa cu hormonul iesit din coloana ( e un virus laringian, de fapt) si jur pe bateria mea solara ca nu inteleg point-ul cu kominternul, desi omul nou, da.

d-le visan, esti atat de gingas in palpitul asta amoros, incat mi-e si teama sa te ating, ca sa nu te faci tandari. asa ca recomand delicat si de la o distanta sigura scufundari repetate in tamisa pentru refrisharea blazonului si-un halebardier de paza la cord, in cazul in care crudela dama e mana-n mana cu traficul de organe poetice.
:)

imi place uimirea ta de a ma vedea picata , ca fraiera, intr-o capcana de hartie, precum si creditul moderat acordat inteligentei unei persoane care cedeaza unei atare provocari \"otv-iste\".pleci, presupun, de la ipoteza ca numai textele cu iq elevat stimuleaza ideatia de acelasi nivel, iar polemica atasata celorlalte e inutila si penibil energofaga. partial, sunt de acord cu tine, numai ca pe mine ma stimuleaza in aceeasi masura ambele capete ale spectrului, e fascinant sa vanezi o idee , s-o cureti de scame , s-o inveti sa se spele pe dinti si sa stea cu spatele drept la masa. din acest punct de vedere, absolut orice text are potential, din pacate, doar putine ma amuza strasnic.
incantata sa te revad aici si da, nea gheorghe are dreptate, e teribil ce face virtualul din om:)

continui sa cred ca subiectul acestui text e o falsa problema sau una pusa inconsistent, ca nu exista si nici n-a existat in istoria culturii vreun moment de asalt generalizat al savantilor impotriva vreunei paradigme artistice si ca expresia\"prejudecata comuna a mediilor stiintifice relativ la arta este (n.b. \"aceeasi\" e redundant de vreme ce ai spus \"comuna\"): prea multa libertate de exprimare.....\" e o afirmatie care ma lasa confuza, pana la justificarea ei cu alte argumente decat frazele din intro. pacatuiesti prin generalizare excesiva aici , george, si nici macar n-ai ales niste nume sonore pentru un argumentum ad hominem intimidant. ca nu stiu care pusti cu master in fizica sau biochimie nu digera poezia po/mo, e fix problema lui, nu a stiintei, e o problema de optiune personala, pe care i-o pot intelege perfect fara sa-l demonizez inutil.n.b.2, n-a spus shakespeare, n-a spus villon, n-a spus naum.
si nu-i deloc corect sa te incrunti la platon, \"teoria ideilor\" e cel mai superb poem al antichitatii elene, daca poesis a ramas ceea ce stim noi ca este.

absolut incantata de jocul de cuvinte, d-le visan, nici eu nu-mi puteam trage un bobarnac mai strasnic:)

indiferent de temperatura lui, un razboi se desfasoara pe un teritoriu comun sau pentru revendicarea aceluiasi teritoriu de catre ambii combatanti. ori, a afirma ca savantii si artistii si-au disputat, de la aristotel incoace, monopolul adevarului absolut ori si-au guerillizat incursiunile in teritoriile adverse pentru a lista abuzurile de limbaj si paralogismele alegorice mi se pare si fals, si stupid. nu cu \"adevarul \"evanescent al artei a avut a se incontra stiinta in decursul convulsionatei sale evolutii , ci cu metafizicile, cu dogma, cu paradigmele criogenizate in orice forma se vor fi manifestat ele. si nici nu-mi aduc aminte ca vreun poet, fie el si din perioadele turbate ale romantismului german ori de-structuralismului derridian sa fi pretins ca definitiile poetice date spatiului si timpului sa fie luate serios in calcul la confectionarea ceasurilor cu cuc si a turboreactoarelor.
din punctul meu de vedere, frazele acelui imberb savant mi se par cam manelistic exprimate, dar altfel, perfect ok; ce spune un poet, in limbaj exclusiv poetic, despre adevarurile revendicate de fizica contemporana e fix zero, desi fascinant si posibil fabulos.
si, in general, textul asta imi suna ca imbufnarea artagoasa , dar confuza, a cfr-ului care s-ar zburli monopolistic impotriva tarom-ului, pe motiv ca-i confisca abuziv spatiul aerian si-i face umbra terasamentului.

din acest text, eu am inteles doar urmatorul fapt: ca fiul underaged al d-lui firica , care fiu a auzit despre adenomul de prostata doar din reclamele sobre si melancholice de la tv, ar trebui sa adopte pozitia culcat sub pilota, iar in timpul unui r.e.m. intremator sa-l viseze pe tatal sau tragand foc automat cu propriile texte, in fata guvernului, in nemernicii dinauntru. nu indraznesc sa avansez ipoteza cosmarului conform caruia d-l firica, revenit brusc ca frumoasa din padurea adormita , dar fara french kiss ,la uzul burghez al limbii romane, ar incepe sa scrie fara adenoame la toate organele vorbicioase.
si fiindca \"tont\" e epitetul meu preferat, cer imperios retragerea lui din text, neavand nicio afinitate de caracter cu guvernul pe rol.

uite un sound limpede si luminos, de o acuratete aproape uitata...

iti sugerez sa inlocuiesti siclamen cu ciclamen si tamplaria, cu , sa zicem, feroneria de secunde, daca tii neaparat la imaginea unei broderii pointiliste.

e uluitor ce reusesti sa confectionezi din idei casnice si benigne, precum aceea ca orice deziluzie nu e posibila in absenta iluziei si ca nu trebuie confundata gandirea pozitiva cu delirul paranoid. nu mai putin uluitoare sunt truismele enuntate din anvon, ca dupa un post existential sinonim cu frustrarea vulpii , cea atletizata insuficient pentru o vitaminizare corespunzatoare.
cat despre nr. 10 ( care-i si intrece) , as zice ca e singurul raspuns la intrebarile potrivite.

cred ca despre \"maiastra\" trebuie scris precum se arata ea insasi. orice alta forma ar intoarce-o in...cum ii spuneti domnia voastra?...halca de piatra.

nu simt nici dragoste, nici erotism in textul acesta, doar prostituarea cuvintelor pentru mai putin decat pretul volumului lui coelho.

un obraz rumen de copil nu poate fi asociat cu o mana puhava, semn al decrepitudinii carnii ori al unei derme obosite de excese, aici e necesara o schimbare , daca nu vrei sa induci subtil ideea de urgenta clinica a acestei calatorii vag halucinante...cam asta imi pare atmosfera, de trans-cendere intr-o zona lipsita de repere recognoscibile. cu exceptia carosabilului si a galbenului, desigur, culoare vie si salvatoare.
lipseste secventa logica a deschiderii geamului. e premeditata?

daca e in minus, crapa. daca e in plus si pusa peste gura, fie ramane gol, fie in conservare perpetua, ca zacamintele strategice ale unei tari paupere, dar intelepte. dilema se rezolva citindu-i, fara sa-i asculti. ce shakespeare, ce villon, ce vian, ce hassel...emfaza se rezolva respirand sacadat, cu punga pe cap si asa afli ca enfizemul e mortal pentru emfaza. cu asta, sunt deja doua.
schimba-ti buzele, pompa de vid dauneaza grav romantismului. n-o schimba cu gorilla, e o pompa de vid.

cu asa ontos, logosul tace malc.

n-am mai vazut pamant nou de pe luna. intoarce pe dos crinolina lumii: arcuri, balene, scripeti. tivul e la fel, punct in urma acului.(cinci).

la pekinezi nu ma pricep

vanam prin tarc cu streasina in gene
silfide moi, zburdalnice nimfete...

si-un veveritz zurliu imi susura-n antene:
\"renunta, sir, ca toate-s obsolete\"...

:)

din poemul de fata se extrage concluzia ca sotia, respectiv, nevasta, este acea subspecie feminoida care se deschide exclusiv noaptea, ceea ce o situeaza pe aceeasi creanga a arboretului evolutiv cu vampirii, barurile cu circuit inchis, varcolacii , azilurile pentru homeleshi si zombi ( despre zombi nu sunt foarte sigura). deduc ca rationamentul din care a fost extras poemul este urmatorul: lobeliile sunt flori care se deschid doar noaptea/ sotiile sunt femei care se deschid doar noaptea/ deci ( merde le sophisme) sotiile sunt lobelii. neavand nimic impotriva sotiilor, cu atat mai putin , impotriva lobeliilor si simtindu-ma obligata sa am , totusi, ceva cu cineva , am descoperit ca , desi imi place poemul, ma simt inconfortabil logic in P2 si ma irita teribil generalizarea abuziva pe care autorul poemului o comite fara sfiala si teama de consecinte. daca in contractul prenuptial , pe langa custodia copiilor / acareturilor, e prevazuta si clauza speciala a deschiderii exclusiv nocturne, e perfect explicabil de ce multe din cogenderele mele prefera uniunea consensuala ori amorul virtual, ambele cu metabolism sanatos, inclusiv diurn.
propun gratios proprietarului lobeliei o schimbare de paradigma sau peisaj , eventual, intr-o zona exotica, in care noaptea cade cand vrea ea, inclusiv noaptea.

textul acesta imi aminteste de sintagma celebra cu care bergson a fost gratulat sec, fara apel, de catre un filosof anglo-saxon :\" pudel metafizic\". nu este un eseu filosofic si continua sa ma uimeasca obstinatia cu care mixati un transpersonalism vag efeminat cu o metafizica desuet liricoida, dupa o formula care , si in epoca lui pascal, ar fi parut usor suspecta. contrar aparentelor, filosofia nu este refugiul alcalin al melancoliei banal cotidiene, nu se esueaza in ea, pentru ca romania are genom balcanic, ci se transcende la ea, cu luciditate si rigoare. si nici psihologia nu este o chattuiala amorf dezabuzata despre disjunctii absurde dintre sine si intelect si epifanii cu strigoi si klingonieni dezaxati.
simplu spus, universalismul la care tanjiti nu mai poate fi, in epoca noastra, decat cel al simplitatii esentei, spre deosebire de antici si extrem orientali,la noi e o strategie de supravietuire, nu o optiune perfect libera.
ori, textul acesta este o paella, dar fara aroma delicioasa a unor mirodenii pretioase.
imi place, in schimb, ceea ce n-ati intentionat; imaginea umbrei imbracate in costum, de aici se poate pleca in calatoria initiatica, e punctul 0 al scriiturii

ted, nu e pipa, e samovar atomic

emilia , ( cu permisiunea ta, ted):
1. prietena ta e o femeie isteata
2.editorul e un negustor briliant
3.autorul e un barbat intelept
4. cartea e harta de la hogwarts
vezi? vezi?

(merci, ted)

sufar nespus ca nimeni nu prea vrea sa se certe cu mine si nu inteleg de ce, chiar nu inteleg.....asa ca am fixat ca zi de cearta ultima joi a lunii, in care joi deschid cartea de telefon, la nimereala, sun, salut cuviincios, ma prezint si intreb\" vreti sa va certat cu mine cinci minute, va rog? dar dati tv-ul mai incet, ma enerveaza sa vorbesc tare...\". ce urmeaza e fantastic de terapeutic si, in plus, poate fi inceputul unor prietenii fabuloase.

so, deseara?

in care noemie de k tie iti ti_arata ca daca van nu e von, arati in van ca ce e van, ca vanu trece


ghidusule, te-ai lasat ambetat de ninsoarea asta, nu-i asa?

seria aceasta de personale s-a vrut, probabil, un recital de injuraturi cu triluri plus un pumn in botul genderului masculin, desi impresia generala si incontestabila e ca, avand de ales intre a-ti prinde degetele in usa, a-ti masacra rochia preferata si a le (des)scrie, ai facut optiunea incorecta. neavand ce fior literar sa confirm sau sa contest, voi confirma doar lipsa de curaj care face ca textul sa sucombe intr-o vaicareala feminoida si-o perplexitate galactica in fata unei inechitati de gender, tot de proportii galactice. imi permit niste sfaturi profi , desi nepoetice: continua sa scrii, dar fa din pojarelul asta pubertin un incendiu exemplar, nu stiu ce efect va avea asupra criticii literare, dar asupra candidatilor la lehamitea ta, va fi unul sigur reglator, adica, \"daca faci fitze, te fac eu sa nu mai scrii decat etichete la metro si ferpare la bellu\". 2. fii ceva mai selectiva cu impulsurile, incepe cu anticiparea sfarsitului si-o sa vezi ca vei avea sfarsituri mai putine si mai sanatoase.3. renunta la cliseul asta induiosator ca perfectiunea egal succes garantat, daca ar fi asa, ne-am numi homo habotnicus , nu sapiens si alege varianta imperfectiunilor fermecatoare ori a pacatelor fascinante. un test lejer: fii barbata cand barbatii devin femei excesive si daca nu-i apuca plansul sau nu te fac poster pe perete, bifeaza-i pe lista.

sunt nevoita sa va contrazic, domnule dume, au existat doi comentatori care si-au exprimat preferinta pentru .
leo, reverenta pentru succes...si una dubla, pentru premonitie.

:)