noemi kronstadt

mie imi plac mirarile ...si strabunele tale, elena...cred ca undeva, intr-un mezozoic carnavalesc, isi fluturau metatarsienele vanjoase pe aceeasi craca evolutiva cu matusile mele, punand la cale shotia planetara care avea sa fie cunoscuta sub numele de istoria lumii in date, spuse si facute...
numai ca stramatusile mele, mai lipsite de rabdare si ingaduinta fiind, au socotit la un moment dat ca prea multa mirare dauneaza adaptarii armonioase la mediu, asa ca au recurs, in disperare de cauza, la inventarea mediului care sa se adapteze la ele
drept pentru care, macaraua care-ti agrementeaza tie peisajul din fata intrarii pour les domestiques corespunde pentru stirpea mea (rafinat blazata inca din fiorul primului billet doux ) ghilotinei sumbru democratice a pierderii mintilor cu tot cu cap si ce-o mai fi pe acolo, prin subteranele sinelui
drept pentru care ,probabil , vom reinnoda tovarasia subspeciilor noastre si ne vom intalni la coada de la biroul pentru jalbe si divinatiuni, amandoua, mutante, amandoua , solicitand mutatie intr-un spatiu unde, da-o naibii, macar sa fii viu inainte sa mori

imi place ideea acestei captivitati, a eliberarii de sine prin eliberarea-i, ca si cum orizontul inchis al carcasei tale ,desi o mai incape pe ea, nu te mai cuprinde pe tine

aiuritor, dar nu mai putin interesant text, din care eu inteleg urmatoarele:
-se da un cal cameleonic si mov, care manifesta oarece probleme cu adaptarea la mediu, asezat fiind pe fasia de granita intre zona de vegetatie luxurianta si padurea de tip fantomatic si ocult
-se da un pripon (de mangrove, nota bene), care pripon demonstreaza teza conform careia nu conteaza din ce esti facut, daca faci ceea ce trebuie
-se mai da un personaj misterios, care ia (accidental) forma unei cozi de topor si care personaj servileste o vointa mai presus decat cea a fagului, de vreme ce obarsia manuitorului sau e de sorginte divina
- intrebare: este sau nu crima cu premeditare , ori doar sacrificarea la abator a martoagei decrepite si descarnate?
-intrebare aditionala (pour le bon bouche): ce culoare are calaretul putrid atacat de filoxera?

un text excelent echilibrat si chiar sofisticat in intentia lui de a evita orice deviere stridenta de la atmosfera si tonusul local...seamana cu o broderie atat de bine lucrata, incat uiti sa te mai intrebi la ce mai foloseste textila cu pricina, daca e de-o vreo trebuinta anume ori doar de pus in buzunarul de la piept, de frumusete...
presimt ca domnului albu i se intampla un fenomen optic minunat , din cele care fac din lumina alba un curcubeu fastuos si prielnic unei retine hulpave de povesti si seherezade noi

presupun ca este un exercitiu de intretinere a flexibilitatii indexului si un soi de reverenta matura pentru deliciile vacantelor scolaresti in satul bunicilor
ca si la textul bucolic al domnului nicolau, ma supara teribil valmasagul de izuri regionale, vag ardelenesti, vag muntenesti, cu scurte incursiuni de mahala damboviteana
apoi, cred ca puteai opta pentru o relatare integral rurala, fara remarci culte si simandicoase, afara de cazul in care ironia lor era perfect integrata in peisaj, precum antena digi pe acoperisul patulului
s-ar putea sa fie vreun skepsis cu fantana aceea interfata cu paradisul, numai ca lipseste forta de persuasiune a fierturii de la cazan, probabil ca mai trebuie fiarta o data, zic eu, nu vasile
si mai zic ca daca schimbi \"percepte\" cu \"precepte\", n-o sa se supere niciun filolog
bon, acum, ca ai dat o raita pe la bunari, ne putem intoarce la dulcele asfalt cel de toate zilele?

nu comentez un poem refuzat, domnule albu, ci un poem bun...
...si, spre consolare si inteleptire , adu-ti aminte de salonul parizian al refuzatilor....

mie imi place genul asta de sarut de esenta cornoasa, are un aer viril, hotarat, de ins care stie ce vrea si inhata zdravan ce apuca, cred ca apteritatea demonului aluia ni-l face mai accesibil, mai uman,.. adica, daca ne pica-n cioc pe traseul umbrei, sunetul de bratari ciocnite intre ele are ceva de posesiune proaspat luata in gestiune

nu, nu este patetic poemul, patetica e doar teama ta si refuzul obstinat de a fi exclusiv cum iti vine, inclusiv, patetica, ca si cum aparentul exces ar pune sub semnul indoielii autenticitatea strictului necesar

poemul tau imi sugereaza geometria impecabil functionala a unui bloc operator: campuri sterile, trepan, fierastrau, pensa...
...alaturi, pe masuta, recipientul criogenic in care glanda pineala, nou nouta, asteapta , piratereste, sa-ti faca de cap

nu ma mira nici simplitatea, nici usoarea blazare a feelingului, in ton cu cromatica toamnei, pesemne-ori doar cu circulatia francofonizata-la urma urmei, omul are dreptul la uzul multicultural al epidermei, diminetilor si mestecenilor personali, imi place cum umanizezi paradisul si te dai prada mustelor, imparat al lor , iconoclastele tale...

hm...
o sa ma intorc

cred ca am inteles bine mecanismul afectiv care o face pe alina sa se revolte impotriva ideii perfect nastrusnice cum ca pe fruntea ei ar fi tatuat cnp-ul adoratului sau si a vrut sa ne averizeze pe noi, cititori de ambe gendere, ca orice depresie sanatoasa se poate trata cu un la fel de sanatos simt al umorului, pe care nu se poate sa nu ti-l pui in functiune la imaginea tortionarului impiedicat in izmene...
...si mai banui ca alina isi spune siesi, cu convingere:\"what a hell...?\" ori de cate ori epiderma posteriorului sau e suport de scenariu pentru \"hotel rwanda\", ceea ce, cu generozitatea binecunoscuta, ne proiecteaza si noua in dulcele-i si adorabil crocantul sau stil...
daca-mi ingadui, ti-as sugera schimbarea locatiei si a partenerului de dans, eu , spre pilda, practic latino pe hermanita, cu fierul de calcat, dupa ce am golit bucataria de felinele pe nedrept pedepsite de debransarea intempestiva a parteneului infierbantat

aha....adica e un tip destept, produs de lux destinat digestiei celor rafinati, destept dar nu suficient de intelept incat sa nu mai simta nevoia, din cand in cand, sa-si confirme existenta, cu tot cu eternitatea atasata la id

in lumea asta care experimenteaza deseurile atomice pe masa din sufragerie si ierarhiile afective de plastic si mucava, domnia voastra, domnule munteanu , defilati precum conu\' mateiu, elegant, cu gardenia ravasitoare si batista orbitor de alba, batand usurel tactul unei melodii aproape uitate , dar niciodata iesite din uz

am eu o crunta banuiala ca iar fuse inchis nonstopul de la parter, iar matale prins de scaun in holtsuruburi, ca nu vad alta explicatie la comicariile astea cu alieni si robotei sociopati si cimitire in care te hlizesti ca prostu\'...
pe de alta parte, nu pot sa nu evaluez cu melancolie certa , desi timida trimitere autobiografica la o copilarie de pomina, in care parintii matale, blanzi si traumatizati, visau sa te dea dup-o pompa hidraulica, in timp ce te indemnau binevoitori sa sufli-n frisca

fiindca destinul si una din rutele preorasenesti m-au adus in intima vecinatate a unui semeteu dezafectat de o ploaie de meteoriti si o licitatie tovaraseasca, m-am asezat drept in fata unui tractor, mi-am infipt privirea in ce mai ramasese din mandra lui alcatuire fieroasa , am amusinat o odoare, ceva, un abur , o mirozna, o adiere, macar, de fior liric, si-am tot asteptat, si-am tot asteptat, cu soarele infipt, si el, in crestetul meu, pana un nea fane cu basc m-a luat la rost daca nu cumva am vreun randevu prin balarii , ca nu prea par asezonata tapsanului fost semanatorist....era sa zic ca astept sa-mi vie feelingu\'si pe domnul mihut cu reteta de rafinat cinzeaca de secarica in grand\'s , dar m-am abtinut filosofic si doar mi-am fluturat gingas genele...ca nu se vedea nimic in lungul drumului., nici feelingu\', nici domnu\'mihut, de unde am dedus ca , desi privim acelasi lucru si calcam prin aceleasi balarii, eu nu vad nimic, dara el vede pricina de poezie

un joc secund care, intonat de mai multe ori, poate tine loc lejer de litanie la vecernie, in orice cult si cu indeajunsa stralucire in odajdii

ptiu, daniile, cade-ti-ar menhiru\'n freza, parca-ti sedea mai bine amorezat, nauc si biciclist decat ravasind chakrele si firfiricii spoitoreselor si dand la mreana din balconul prezidential
da-ti o palma peste frunte si hai sa vanam niste vampiri, the night is still young and fresh

\"cuvintele cu putregai in mijloc\" este singura expresie-imagine care-mi ramane pe faleza
si, poate, ultima strofa...dar inca mai sunt incruntata...

domnule sandru, daca nu hackeresti site-ul connex vodafone, ca sa masluiesti facturile inspre lauda tacerii si
a comunicarii non verbale, eu, una, as zice ca esti doar un rau de categoria a doua, permisibil, digerabil si, oricum, clonabil en masse...
eu, una, as indrazni sa cer sa fiu trimisa nu la caznele de jos, ci in tarile de jos, ca incepe sezonul la azalee, iar concurentul divin al domniei tale e prea ocupat sa-si citeasca profilul de personalitate de pe agonia, ca sa ma dea atentie unei clone firave si horticultoare ca mine