Ioana

Negrule, aici chiar ca ai apasat the pedal to the metal... pai daca dai in noi cu demonul apter pe final, atunci zicem si noi cititorii astia care se uita la teveu ca ce-i aia mey poete? Daca am inteles pana si bratele alea facute \"ghioc\"... pai dai la urma cu demonul ala apter? Macar daca era \"after\" intelegeam si noi ca e un demon de dup-aia, adica e ceva ce nu stim ce e, dar o sa pricepem mai incolo. In rest, pentru asa un titlu frumos, as fi lasat demonul apter sa doarma... ori ai dat si tu in anumite chestii cu underage? :-) Nu-i bine... nu-i bine...
Bobadil.
P.S. Mie cel mai mult mi-a placut aia cu sfarsitul, asa ca am pus-o in titlul comm-ului

lasand gluma la o parte, poemul este piatra la rinichi, orice s-ar spune. si se misca pe acolo si se simte febra de la kmetri, precum zvonurile rutului. mie imi palce cum ai redat razboiul iubirii si hedonismul, apogeul si chiar demonul. andu nu stie, dar se mai numeste si demonul APTR (editia nu o mai stiu...)

Andu... ai tu ce ai cu finalurile mele pentru ca stii ca pun pret pe acestea... am vrut un sfarsit apasator :)
Ioana... ma asteptam ca tu sa te misti in voie printre amanuntele asezate discret in text sau aluziv pentru ca ai simtul necesar.
Multumesc.

mie imi place genul asta de sarut de esenta cornoasa, are un aer viril, hotarat, de ins care stie ce vrea si inhata zdravan ce apuca, cred ca apteritatea demonului aluia ni-l face mai accesibil, mai uman,.. adica, daca ne pica-n cioc pe traseul umbrei, sunetul de bratari ciocnite intre ele are ceva de posesiune proaspat luata in gestiune

Noemi... corect! Totul e plicticos in lumea asta pana la nuante :)