Aflandu-se langa biserica Santa Maria degli Angeli, Francisc ii descrie fratelui Leon chipul adevaratei veselii:
“Iata, intorcandu-ma de la Perugia in miez de noapte, ajung aici pe o iarna
Iti amintesti ziua cand mi-ai imprumutat masina ta cea noua si eu am tamponat-o? Credeam ca ma vei omori, dar nu ai facut-o.
Si-ti amintesti atunci cand te-am dus cu mine pe plaja iar
Eu:
Frematam ca o padure
sub privirea ta la gandul durut
sa ma stii departe.
De la capat de vreme te cautam,
de dincolo de lume te chemam,
mai mult de o viata te asteptam.
Te cunosteam inainte
NN