nitulescu ciprian nicolae

Draga mea Monica!

Ceea ce descrii tu aici, Monnica, mi se pare a fi mai degraba a fi un iad, in adevaratul sens al cuvantului, ba nu, rectific, chiar este un iad!
Nimeni nu ar trebui sa treaca vreodata prin ceea ce descrii tu aici sau prin ceea ce ai trecut tu in momentele care te-au determinat sa scrii apoi aceste versuri. Cred ca au fost si sunt momente teribile prin care treci, altfel nu ai scrie in maniera in care scrii.

Regasesc in poezia ta versurile Veronicai Porumbacu “ Destinul mi-e sa n-am nici un destin.
Destinul mi-e sa port alte destine.
Un geam sa fiu, stralimpede, strain,
sa va vedeti pe voi, privind prin mine.”, precum si drama lui Sisif.

Atat de mult imi doresc sa te ajut, Monica, sa nu mai fii niciodata nevoita sa spui cuvinte ca ”...imi storc din sange fructul interzis”, sau”...ma exilez in raiu-mi circumscris”.... , si in acelasi timp mi-ar placea sa stau alaturi de tine in acel cocon, plutind imaterial, sau in acea cochilie atemporala a ta.

Viata poate fi asa de frumoasa, Monica si numai de noi depinde sa o facem sa fie asa.
Puterea se afla in mainile noastre, nu uita niciodata asta, Monica!

Draga Valentina,

In primul rand permite-mi sa te felicit pentru felul minunat in care scrii si sa iti urez in numele tuturor \"Bine ai venit pe acest site!\". Am citit poeziile tale si mi se par a fi intr-adevar deosebite, pline de sensibilitate si frumusete. Deja poti sa ma consideri un \"fan\" daca pot spune asa.
Poezia aceasta mi-a placut intr-un mod cu totul special. Prima data cand am citit-o mi-au dat lacrimile, dar nu numai atunci, ci si de fiecare data cand o recitesc. Pur si simplu te unge la suflet, si in acelasi timp iti da aripi. Te inalta. Ce as putea sa spun in plus despre o aemenea poezie, fiindca cuvintele ar fi de de prisos. Chiar nu isi au rostul. Daca as incerca sa o comentez, nu cred ca mi-ar ajunge o saptamana intreaga si mi-ar fi teama sa nu atrag cumva mania Zeilor. Glumeam!
Mi-au placut in mod deosebit versurile:

\"În mâinile Tale
magnolia înflorește,
fluturașul dansează
și mângâierea Ta
amorezat o visează.”

Pur si simplu minunate, nu pot sa zic altceva, poate am ramas inca sub vraja ei, de aceea nu imi pot gasi si alte cuvinte. Sper sa imi revin cat mai repede din aceasta vraja pe care o poezia si sa ma trezesc. Poezia aceasta te asemenea unui vis din care nu ai vrea sa te mai trezesti vreodata.
E de-a dreptul minunat cata dragoste poate sa aiba o mama pentru comoara sa, precum si felul in care o divinizezi pe fiica ta.
In orice caz cred ca dragostea unei mame fata de copilul ei este mai mare chiar si decat lumea intreaga, nu se compara cu absolut nimic pe acest pamant, si tu ai reusit sa surprinzi exact acest lucru intr-un mod cat se poate de minunat.
Mi-ar fi placut si mama mea sa imi spuna asemenea cuvinte, poate ca le-a simtit si le simte in continuare desi acum e departe de mine, si cred ca sunt la asentimentul tuturor cand spun ca nu numai mie ci tuturor ne-ar fi placut sa auzim de la parintii nostrii asemenea cuvinte.
Deja am folosit cuvantul \"minunat\" daca nu de vreo 7 ori si cam ar fi cazul sa mai si termin, pana nu incep sa fiu de-a dreptul plictisitor si patetic, si sa incepi sa te superi pe mine.

Felicitari inca o data pentru dragostea pe care ai pus-o in aceasta poezie si te asteptam sa ne inalti in continuare cu asemenea minunatii!

Scuze.