Regasire

Eu: Frematam ca o padure sub privirea ta la gandul durut sa ma stii departe. De la capat de vreme te cautam, de dincolo de lume te chemam, mai mult de o viata te asteptam. Te cunosteam inainte sa existi, iti cautam ochii tristi, sa-ti redau zambetul, sa-ti ofer cantecul, sa fremeti ca o padure sub adierea privirii mele... Mi-a fost dor de tine, atata dor, incat florile paleau la simpla atingere a mainilor mele, insetate de dorinta de a-ti atinge ochii si gura si pleoapele. Mi-a fost dor de tine, atata dor, incat razele soarelui isi pierdusera stralucirea in ochii mei deveniti tristi de setea nebuna de a-ti intalni privirile. Mi-a fost dor de tine, atata dor, incat acum, cand te-am regasit, trupu-mi schilodit de dragostea ta patimasa te doreste mai mult. Mi-e dor de tine, si acum, Dupa ce mi-a fost dor de tine, atata dor. DORINTA: Vino la intalnire cu un boboc de trandafir rosu zamislit din lacrimile pasari colibri. Ochii tai sa fie senini, Buzele tale sa fie duioase, Sa-ti soptesc fara teama Mi-a fost dor de tine, atata dor ……. ……………….. TU: ……. Bine te-am regasit, Printul meu drag! ... Mi-a fost teama ca o alta zana ti-a furat pentru totdeauna inima.Si eram trista... Si ma gandeam cum sa te aduc inapoi ... Dar te-ai intors ... Nu vreau sa stiu de ce, cum nu vreau sa stiu nici de ce ai plecat. Important este ca ESTI aici, acum ... Ai lipsit cand aveam nevoie de tine ... Un zmeu mare imi pusese gand rau ... Tu nu erai aici sa ma salvezi. Am scapat cu greu din ghiarele lui, inspaimantata, infricosata. Chiar si acum imi este teama. Am nevoie sa vii cu mine im Padurea Fermecata sa ma saruti ca sa revin la viata. Vreau sa ma tii in brate, sa-mi soptesti cuvinte de iubire, sa ma alinti si sa-mi mangai inima. Sunt asa de singura fara tine. In Palatul meu de Clestar nu patrunde nimeni, pentru ca am inchis portile. Timpul trece asa de greu pana primesc din nou un semn de la tine! ... Dar merita asteptarea ... Imi spui cuvinte asa frumoase, si ma simt asa de bine cu tine ... Daca ai putea veni la Palatul de clestar, ti-as da sa bei din Izvorul Fermecat, ca sa nu cunosti vreodata dezamagirea sau tristetea ... Ti-as da intreaga mea imparatie, cu ochii, cu buzele, cu inima ... Nu sunt deosebita! Sunt doar o zana ca toate celelalte: aceeiasi ochi, aceleasi buze, acelasi trup ... Doar inima difera. Nu sunt frumoasa ... Si cu atat mai putin perfecta! ... Dar cel putin sincera ... Imparatia mea nu e prea bogata. De fapt nu are decat un singur lucru: IUBIRE. E prea putin? ... E prea putin? ... E tot ce am! ... ............................................................ Tacerile tale cuminti si adanci Te-au rasfrant peste umbra apelor. Niciodata n-am spus “te iubesc” Neputand sa despart Gura mea de a ta, Ochii mei de ai tai ... ............................................................