perfecțiunea întruchipată
Din cercuri concentrice de fum mă las condusă- Turla Bisericii maschează răutatea unui nor și țigara se plimbă nechibzuită printre razele becului și reflexia picăturilor de ploaie calde. De la
pe scara minus infinită
Zi de Mai 2009, am simțit cum pământul s-a topit sub noi. Aseară însă, a mai murit o viață, Și-a dat duhul suflul unei iubiri, a alunecat de pe ață. Simt parfumul tău in nări și tumult de ape se
hululilu
și mi-am luat zborul, și-am să mănânc din tine și n-am să te împart cu nimeni. și-n soare mă voi scălda, printre gene mă voi schimba.
t 1
printr-un ochi de geam spart, văd ochiul cel treaz.. privește-mă goală și din sunet vei înțelege- iubire împrăștiată pe un hol pustiu m-ai uitat într-un colț de cameră capiu de-atâtea inundații
orizont interior
Gândurile vâjâie, Patimi descâlcesc, Durerea pâlpâie Azi lume,simt că-nnebunesc. Emoții învechite străjuiesc în mintea mea Iubiri neîmplinite chinuie noaptea grea. Ochii ard nestapânit, Nu
lupta
valuri de gheață se sparg în mintea mea mă cobor în umbră să-mi car crucea grea- șiruri de mărgele-nsângerate se-mprăștie în omăt, de ce l-ai omorât măi fată, nu știi că l-a durut? duminica
suflet uscat
Aș vrea ca-n dorul tău să mă înec dar sufletul tău uscat, de corbi vânat îmi seacă mie gura și mintea mi-o petrec peste vechi, ciuntite drumuri ca eu să rătăcesc.. Și-n ochii tăi mi-aș fi dorit
