lupta

valuri de gheață se sparg în mintea mea mă cobor în umbră să-mi car crucea grea- șiruri de mărgele-nsângerate se-mprăștie în omăt, de ce l-ai omorât măi fată, nu știi că l-a durut? duminica trecută parc-a fost un vis nici nu mai știam ce-i ăla paradis și mi s-au frânt oglinzile și ițele s-au incurcat, merele, gutuile.. ale tale buze acre nețesând mătăsile. plâns-au sălciile și trandafirii vindecând durerea ce mi-au lăsat-o zilele- soare de măcel va cuprinde și vid în infinit căci cu ale tale mâini eu m-am otrăvit. acum,cu sânge rece și vâscos spălata-mi ochii negri, urâcioși de-atat amar și vreme neînduplecată pe care am ales s-o-mpart în șapte șoapte ce le voi uita curând la noapte.