suflet uscat

Aș vrea ca-n dorul tău să mă înec dar sufletul tău uscat, de corbi vânat îmi seacă mie gura și mintea mi-o petrec peste vechi, ciuntite drumuri ca eu să rătăcesc.. Și-n ochii tăi mi-aș fi dorit să zac dar cu sangele tău posac și firea ta umbrită vârf de munte aș vrea să mă prefac să am cerul și cocorii drept ispită. și când poate veninul are să se spargă și negrul și urâtul de sub lumină au să se-arate te vei vedea tu singur, însetat de dor și boală de iubire că doar vântul cu adevărat are să te-atingă.. atunci am să plâng și eu cu tine, dar sufletul meu și mai uscat nu va mai putea să dea culoare chiar și zeci de noduri de-am să fac...