t 1

printr-un ochi de geam spart, văd ochiul cel treaz.. privește-mă goală și din sunet vei înțelege- iubire împrăștiată pe un hol pustiu m-ai uitat într-un colț de cameră capiu de-atâtea inundații de raze pestrițe amestecate și privirea cerului mă pedepsește cu privirea lui tăioasă de albastru mult prea sus, că din iluzii m-am născut și mintea mult prea doare din gânduri contorsionate de sentimente înjunghiate.. astupă-mi Astru! vocea c-un cristal s-adorm pe culmi de spini, să mă ard în al tău propriu soare și laptele vărsat..în fluturi albi s-a transformat și piperul roșu de pe masă zboară pete pete în universul aer abisul se transformă-n absolut și acru-i cerul gurii, că uite nu am chef să mă ridic și nici n-am să mă las timpului să mă deșire..voi juca și voi învinge iară.