ninel vrânceanu

În anii trecuți am plantat multe vise, acum o parte din ele s-au copt astfel rodesc unele de iarnă atinse, unul din ele chiar s-a răscopt; acum veghez zi și noaptea-n grădină, să-l desprind de

Privesc cerul, de ieri a coborât mai aproape, muzica știe misterul, un suflet a vrut să-l îngroape în lacrimi și-n lumină din lumini de la stele și-n patimi... ...prea mult nisip când facem

ai stins o parte din lumini când străluceau mai tare, în iriși ai umbrit rubini, în vise ai hotare; ai pus speranțelor secunde când astăzi își iau zborul, în sentimentele profunde omori

nopțile mele rămân predestinate, au rolul doar de ele știut, unele sunt senine, bolți înstelate, altele...create din smoală cu lut, oricum ar fi au darul de-a scrie cu lumină în cartea de

de unde să te iau când sufletul îmi arde, iar trupul îmi îngenunchează cerșetor? cum să-ți șoptesc acum cuvinte tandre când tu te-ascunzi... în gându-mi chinuit de dor! cânt ruga unui cerb

Tradițiile noastre venita-u cu rod, Omătul se-așterne belșug spre norod, Plugarii urară s-avem brazde bogate, Dumnezeu i-ascultară și ninse o noapte; Ninge parcă nu mai știi de-i

Mi-e dor de gingășia ta, Aș vrea ușor să te-ating Să simți acel fior de nea, Petale de cireș ce ning; O clipă să trăim veșnicia, Rămânând fideli numai nouă, În inimi picurând armonia, Din

Să te opresc la mine-am vrut, O clipă, numai una, Mereu te vreau cum te-am știut A mea dintotdeauna; Tu te-ai jucat cu visul meu Ca și un foc de paie, Iar eu setosul curcubeu M-am prins în

Dacă ai ști cum port iubirea ta, Ca pe o cruce plină de miresme, În sufletu-mi mereu va rezista, Precum în mănăstiri catapetesme; Îmi voi duce visul până departe, Către eternitatea viselor

În primele zile ale noului an luminile nu strălucesc in van, trimit din sărbătorile sfinte ecou luminii-copil și părinte. Nimic nu egalează lirica stare când azi redevin un copil

În noaptea de iarnă a netimpului meu O rază se aprinde, dar se stinge mereu, Căldura pare învinsă de ceață și frig Speranțele ard în mănunchi și se sting, Doar vântul e sincer, mă mângâie

Din zborul tău să te oprești pe ziduri la fântână, cu gândul meu să rătăcești ținându-mă de mână. Cu el să dai o îmbrățișare coloanelor imense, să le atingi ca-ntr-o visare cu mângâieri

iubire dintre dealuri verzi m-ai fericit pentru o viață, în suflet ai plantat livezi, azi fructele se tot răsfață. mi-ai picurat din ochii tăi rod de-mpreunare răsădit, un nou altoi din

pași foșnitori în dans arămiu, duc ani călători pe unde nu știu; căldură umană privire senină, alină o rană, trimite lumină! șterge o lacrimă și lasă pe drum iubirii cu patimă cenușă și

De Valentin și Dragobete Săruturile se înmulțesc se amplifică; E ziua fără de regrete Când sufletul vibrează, se tonifică... Să dăruim toată iubirea, tot sufletul Și dăruind aflăm ce-i

în mine-i un tril de vioară, îmi ascund obrajii în palme, luna pe gene îmi coboară, trupul vibrează de spaime; sufletul mă îmbie la dans nu știu dacă-i vis ori real, spre clipa supremă-s

atâta profunzime în repartiție, atâta atenție la umila-mi erudiție... atât de multă obiectivitate, atâta cultură din străinătate... sunt afectat de...păcătoșii mândriei, nu-mi regăsesc gândul pe

vreau ca țara mea să fie Þara Cocorilor țara iubirii și Þara Mormântului Sfânt de noi să fie omologată Scara Valorilor și impusă Judecata din Cer pe Pământ; aici să fie și Casa lui Moș

La întâlnirea cu iubirea am întârziat, alergând mi-a rămas sufletu-n urmă am stat să mi-l trag, nu mai vine fuge pământul; Din mine norii s-au stins umbre în

mi-e dor să te țin strâns în brațe, să simt că te am pierdută și moale, rațiunea să nu aibă fir să se-agațe trupuri și gânduri s-alunece goale; umana explozie a dorinței din tine, topindu-ți

îți dăruiesc o floricică sălbatică, din inima mea de statuie antică, inimă și floare de piatră dăinuire, perpetuare, artă; aștept cu flori în inimă și în palme, știi, pământul niciodată nu

Este luna venirii mele pe lume, Azi timpul m-apasă cu clepsidra-i jumate, Am plantat multe vise să înmulțesc o minune, Încă nu-i rod, dar semințele-s coapte. Un fior îmi readuce frigul

Pământul trimite semne spre noi, Se vrea curat că-i plin de gunoi Pare că se mișcă exact, uniform, Dar se clatină dacă oamenii dorm; El este deschis și fără secrete Dar bolile lui dau semne

Sunt reacții diverse la poeziile mele Unii surâd și...îmi fac bezele, Mulți îmi vorbesc cu lacrimi în ochi, Alții mă privesc și îmi zic de deochi, Sunt mulți pe care îi știu, ei mă cunosc, Dar