Cu atâta iubire te chem

1 min lectură·27 decembrie 2009

Mediu

mi-e dor să te țin strâns în brațe,

să simt că te am pierdută și moale,

rațiunea să nu aibă fir să se-agațe

trupuri și gânduri s-alunece goale;

umana explozie a dorinței din tine,

topindu-ți mătasea în mii de culori,

pe toate treptat le picuri în mine,

tulburându-mi ochii uniți, arzători;

în valsul de amor cu pas simultan,

adânc pierduți în negândite plăceri,

savurând căldura ce inundă spontan,

unindu-ne graiul dăm șoaptei tăceri;

și astfel să trecem dincolo de noi,

în dansul suprem dăruiți rătăcirii,

să stăm nemirați că suntem tot doi,

când unul a căzut ofrandă iubirii;

022.721

ninel vrânceanu. “Cu atâta iubire te chem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ninel-vranceanu/poezie/13920970/cu-atata-iubire-te-chem

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

o poezie ce îmi place. Penultimul vers suferă puțin, dar, per ansamblu, e bună. Se citește lejer și reușește să transmită.
LIM.

am modificat. Sper să sune mai bine.