Îmbrățișarea gândurilor

Așa arată a dua postare:

Din zborul tău să te oprești
pe ziduri la fântână,
cu gândul meu să rătăcești
ținându-mă de mână.

Cu el să dai o îmbrățișare
coloanelor imense,
să le atingi ca-ntr-o visare
cu mângâieri intense

Să le săruți,
în măreția lor
să urci
spunând
o rugă;

Domunule Ninel, nu repostați un text decît după o reformulare totală. Orice mică modificare dă de lucru editorilor inutil. Mai bine îl reformulați pe o pagină proprie din calculatorul personal, modificările nefiid filtrate de editorii saitului. Și ceea ce rezultă și vă place ca rezultat repostați. Doar după o temeinică autocenziră.
LIM.

Îmi pare rău că iar v-am deranjat. Chiar am uitat acea postare, în această formă. O să fiu mai atent.

LIM îți mulțumesc mereu. Am mai procedat așa cum spui, dar uneori încerc să fac prea multe și iese aiurea. În general sunt un om al regulilor, dar în poezie mă precipit, dorind să pun tot sufletul pe masă. Odată tot.
Nu-i nimeni vinovat de asta. Doar eu. Dar oamenii trebuie să se ajute și...
vă mulțumesc.

inceput promitator, dar nu inteleg cine`s coloanele?

nici eu nu le-am știut decât din cărți. Până nu le-am atins, le-am îmbrățișat și...îmi va fi dor de ele mereu. Cuvintele mele sunt prea sărăcăcioase, ca să le pot descrie măreția;
Cu prietenie, nv.