nicollè pierre

În alt pol din septembrie, fragilitatea noptilor inimii nu este atat de polara atunci cand... nu e vara sfarsita, de cat pentru a-si retrai alte amintiri furate prezentului, care devine și el șchiop de sine doar pentru cei care nu prevăd un rod al cuvintelor nepântecate, prin iubire? Iartă-mă dar gândul mă fură prin vara anotimpurilor topite ... prin artă

De ce ar fi un an șchiop pentru tine, patru și trei iar mă duc departe...
Iarba își cere somnul dar ascultând sunetele ploii timide, încă, dar zăpada cuvintelor răpune și amintirile născânde
Cu drag,
Pierre

e prea simplu? de stiu eu?

la 7 incepe si cu un triunghi
se apleaca spre pamant
e femur
e piatra de genunchi apoi
gamba
si o planta?!
ce mai are si un calcan..

iti doresc toate cele bune, si mai ales sa nu te intrebi de varsta psihologica...

Apele Primăverii

\"Ca apele de primăvară
Ce trec năvalnic, spumegând
Frumoșii ani ai vieții noastre
Se duc și nu se-ntorc nicicând\"

Turgheniev

crudul adevar, doare dar aici si raneste, da, noi tinerii nu suntem luati in seama, maturitatea nu tine de varsta, iar visele sunt ale noastre, realitatea e si asa sufocanta, daca si aici ni se sfasie visele, atunci ...
ce dispozitie mai ai sa compui o poezie, de multe ori si modestia e un defect, esti calcat in picioare stiu asta, daca Lory si nu numai, nu mai e apreciata dupa atata devotament, si nu numai ma repet, accept si eu penalizari pe care le meritam demult se stie de ce, ceilalti te fac sa iti alungi visele sa fii acceptat, iar a fi inteles e mare lucru, e prea mult, si doar visele tale sunt ale tale,
alaturi de tine, Lory, si amaraciunea ma cuprinde, rareori sunt recunoscute momentele \"de glorie\" se uita usor, daca te-ai impiedicat si prietenii iti mai dau un ghiont iar alteori nu stii cine iti este un adevarat prieten, te trezesti inteles poate si de straini, dincolo de cuvinte,
si asa comentariile mele nu sunt cine stie ce, e doar un mod de a percepe versurile doar altul, nivel 0 sau -10 e totuna de multe ori esecurile ii incanta pe ceilalti decat un succes.
sunt un copil asa ca nu conteaza ce spun, am facut un profil real si nu era de asteptat asemenea anomalie legata de poezie, as umple si paginile doar cu numele meu, inutil.
alaturi de tine Lory, si de ce nu putem visa macar aici, in viata au impresia ca cine scrie o poezie nu vede realitatea cand poate e mai vie, eu nu ma voi considera vreodata poet, sau artist, un simplu visator, dar visele sunt tot ce ne salveaza, fara ele viata e chiar jalnica, doar credinta si visele tale mai raman sperante de a continua.
Lory si eu sunt o rebela, altfel nu mai eram pe aici, dar mi-a fost teama, si de ce, de adevar, cand nu poti exprima frumosul in felul tau,deja nu mai are ce cauta,te admir Lory enorm, si nu mai inteleg nimic.
Lory te rog nu imi raspunde e interzis, nu, dar e o furie si in mine, si nici eu nu ma mai gandesc la consecinte, delirez, dar odata doar asa mi-am mai putut salva visele, sa spun cu mandrie eu tot voi mai visa, toata viata, nu ma voi satura, e doar sufletul meu ce va pleca incarcat de vise, nimic altceva nu imi va ramane, pana si moartea isi pierde existenta asa, vor veni ingeri poate asa sa vada culorile sufletului, ale celor ce iubesc frumosul, se spune ca e cantec de lumina, e doar un alt zbor, de ce sa nu facem si din viata un zbor, un vis, un dans prin noi.
daca si cei cu nivel ridicat ajung asa, eu nu mi-am facut iluzii.

E o mărturisire profundă aici, când spui de lașitate, așa e uneori, pierdem mai mult din acest motiv, și tu cauți trepte dragă? Pentru mine par nevăzute demult, uneori, dar niciodată să nu spui niciodată nu?
Templul cărților e ascuns și devine harta sufletului nostru trebuie sa-i ascultăm chemarea, frumos spus, de tine, da taine din trecut sau nu, insă secunda o preface înțeleaptă, și ești...


Personale: dar nu uita că prin tăcere și ascultând și de alte opinii, nu zic de mine, nu sunt în măsură să dau sfaturi, doar sunt o visătoare, chiar dacă primești șuturi, și le primești poate fi un pas înainte, chiar si viata este un pas spre moarte de la nastere,bine a zis cine a zis,uneori, dar caută binele ascuns, el este crede-mă chiar și acolo unde nu bănuiești, chiar dacă risc să ajung și eu la off-topic sau risc să te superi, nu îmi plac înjurăturile, și cred că se poate exprima o opinie și mai diplomat, ști doar, este și asta o artă nu crezi?
Eu îți țin pumnii, și tu ști mai bine că poți mai mult, fără să auzi de la un artist???? Așa cum nici nu sunt măcar... doar tentative... însă tu da, și dacă sensibilul nu poate accepta sensibilul, atunci cine draga mea, cine?
cu prietenie,
aceeasi gabrielle pierre

ce frumos ar fi dacă viața ar fi strivită din decorul funebru, fumezi? dimineața, sau scri pe foi de țigare, iar noi fumăm în vis pășind printre versurile tale...
și așa nu prea simplu trecător ai mai vânat precum păianjenul fantaz..., iar pisica albă de colț e ghemuită sau îi atinge colțul cu trupul nedeslușit..
mă fură mă întoarce...
drumul șarpelui visării...
pierre

da se poate spune și așa din întuneric spre lumină, dinspre lumină spre întuneric? de multe ori îl lăsăm să tacă întunericul așa cum ai spus și tu atunci când ne pipăim lumina din noi din fiecare
Pierre

prin tine însuți ...
acest uneori,e chiar deseori, și parcă timpul zace și totuși pleacă cu tine, fără a mai ști decât că uneori nu suntem singuri, chiar și când ești numai cu tine
cugetătoare poezie
Pierre

cine poate fi acest om din mandală? cred că tot tu, ce cuvinte frumos îmbinate, te gândeai la India, la Budha, ochii din palme, mai sunt și alții...
\"dansez sculptând pe mal un lotus
și verde mă desprind din foc\"
da m-am trezit încercând să văd cum ai putea sculpta prin dans? un lotus foarte minunat ce ai scris, iar pier prin lumea neștiută... dacă stau să mă gândesc bine e simplu l-ai putea sculpta și dansând chiar prin rubinele ce străluceau când răsuflarea ... le atingea ...
mai îmi revin? e mult mister aici
cu drag,
Pierre

pe langa faptul ca nu prea as avea ce cauta pe aici,si desi modul meu de adresare in comentariul de mai sus,nu era tocmai atat de potrivit... :),iar celor care au inteles si altceva,adica moi,domnule am ras de nu ma mai puteam opri de acest comentariu,insa nu v-ati gandit ca mai sunt si unii ragusiti saracutii si nu de alta ma apucase atata voie buna
cu tuse cu tot,bine ca nu a-ti pus si puncte puncte acolo,altfel,valieu...
trecand la serios acum patetismul este binevenit de multe ori,mai bine decat indiferenta
iar poezia mi-a placut
de ce nu ma lasa-ti sa pier?
Alain Pierre

sa pleci cu primul tramvai
din ultimul meu gand nostalgic
dincolo de ochii mei
ce-mi ratacesc
adanciti...
pierre

si pe langa vise impletite si cununi de stele,se picteaza o iubire mare...
frumos foarte frumos
mai trec
cu drag,pierre

\"timpul a plecat
fara sa-i raspunda\"
atunci cand timpul incepe sa taca odata si cu celelalte stari este deja o moarte anticipata,sau asa o vad eu,iar cand s-a intors cu ea de mana inseamna ca au dansat pe o melodie nestiuta decat de acea vioara care poate fi inima sufletului,iar dansul lor nu putea fi decat la portile morgai cu portile mari si ruginite,pe acolo e uitata moartea...
insa pe noua muzica a ei nu mai stiu sa danseze decat fluturii,flori...
frumos,multumesc pentru lectura,
cu drag,
Pierre

\"urmatoare nuanta
va curge vanat verziu... \"
dinspre mov de violete ce le-ai primit prin gand si s-au uscat de atat culoare...
cu drag pierre

soarelui

pleoapele
timid canta
lacrimi clipocesc

verdelui

cantecul
nestiut de noapte
adanceste visul

atingeri senzoriale... iti sunt soaptele tale catre...
natura careia nu-i vom putea veodata multumi indeajuns
cu drag
dumitru

\"la solitude est certainment une belle chose;mais il y a plaisir d\'avoir quelqu\'un qui respondre,a qui on puisse dire de temps en temps,que c\'est une belle chose\"Balzac
sunt momente cand adevarata cale spre echilibru nu o putem gasi decat in noi ,precum o calatorie spre noi si dinspre,catre acea liniste si multumire sufleteasca pe care daca reusim sa o pipaim ne este mult mai usor sa-i rapim si pe cei de langa noi din propriile regrete sau...
cu drag
dumitru

atunci este cu adevarat o amintire chiar daca doare sau ne alinta este ca o clepsidra desenata la un moment la timpului trecut ce redevine prezent si ne rapeste din viitorul apropiat
dumitru

nu mai este nevoie sa te ascunzi de uitare daca tot esti uitat asa cum spui,anotimpul tau imi place si starile tale glaciale care se topesc spre a ineca uitarea pana la urma,doar caleasca de rubine cand rasare soarele tot va straluci...
putin optimism aici va rog
desi uitarea poate fi si o forma de igiena a mintii necesara uneori
cu drag dumitru

am descoperit si eu intr-o zi aceasta stare,mult mai tarziu am realizat cu stupoare ca cel mai greu imi era sa ma desprind din singuratate decat de ceilalti,si stiam ca nu este deloc bine dar reuseam sa le umplu clipele fara sa-mi simta lipsa prea curand,singuratatea (uneori) este cea mai buna prietena
ne infasuram in vise si timpul le cronicizeaza pana capata starea solvabila in realiatatea celorlalti
am ezitat sa-ti scriu cum eram intr-o melancolie aproape nemaladiva,creatoare chiar si plina de decizii,eu imi iubesc singuratatea
cu drag dumitru

o astfel de perla rara are mai mult reflexe poate chiar argintii sau cine stie sau mai bine zis sunt sentimentele care se sedimenteaza in noi si in timp capata alte conotatii
devin mai intense sau doar latente pana realizam acest lucru
dorul dorul spune-mi tu draga magdalena de ce a trebuit perceput acest sentiment poate ptr. a simti adancul suferintei?si de ce apar lacrimile asa ca acum si atunci cand te-am citit la aceste randuri incat nu am reusit sa scriu ceva...
drag
dumitru