nicollè pierre

\"părăsește-mă în do major fără balansul regretelor


dansând desculță prin culorile toamnei

voi putea închide fereastra fără să ascult greierii singurătății

părăsește-mă în melodia palmelor când adunai primele urme lăsate

primele întâmplări ciudate și pierderea de mine în tine

părăsește-mă și atât\"

frumoase, dor...

atat
Pierre

draga Ela...

predispozitia unui astfel de tip de caracter sau mai bine zis de personalitate patologica ne duce cu gandul departe o data cu tine, si eu iti multumesc stii de mult timp sunt fascinata de modul tau de analiza,adica psihanaliza si se pare ca nu ma lasi sa imi uit acest gand, asadar Narcis de la autoerotism cum spui si tu se poate ajunge acolo poate si din banala curiozitate... de autocunoastere a trupului si chipului pe care si-l venereaza, acele suprafete ale corpului nostru fiecare cu o personalitate energetica proprie , e si normal nu ,nu e ceva nou, fiecare cu receptorii sai, ficare zona, acel libidou care scade din coeficientul emotional,dispare total empatia,indiferenta la alte emotii din jur, iar tu ne atragi atentia ca acel narcis poate fi chiar la puterea a doua, daca ma gandesc bine ma intalnit si eu astfel de persoane, e cumplit de real cand crede ca i se cuvine totul fara a spune macar multumesc, iti vine sa o iei la fuga si nu are legatura chiar cu frumusetea fizica asta e culmea uneori... Dali si Wilde si Coelho,si ei l-au numit si incercat si da masca jos... cate se pot afla si din romane nu-i asa...da asa este iubirea si numai ea te poate salva adica l-ar fi putut salva pe narcis, dar crezi ca ar fi macar capabil sa o recunoasca sau ar fi chiar fatala o iubire si mai alea ecoul naturii sa nu fie auzit de acel suflet surd... auch ce surditate a inimii... deja nu o mai are... nu se recunoaste pe sine poate in oglindire cum se vrea mereu mai frumos decat acea oglindire in lac in loc sa venereze lacul ca incearca sa fie oglinda cerului... si ii arata un decor ce nu e zarit prin thanatos caruia ii face plecaciune... frumusete trecatoare... frumusetea ca un blestem... ca o piedica in calea adevaratea culori ce se recontureaza cu fiecare culoare a ochilor din jurul aurei interiorizate... curcubeul nevazut... pe care tu il redai...
si mai ales ca propriul farmec este de preferat sa fie la alegerea celor din jur cat este de real sau nu... daca ma gandesc mai bine fiecare existam intr-un anume fel in viziunea fiecaruia in parte... de la diferenta de perceptie a culorilor pe retina pana la ... deci ceea ce vad eu in oglinda nu exista... decat partial pentru mine si nu imi place ... as adora lacul sa-mi cante pe notele cercurilor formate de varful aripii unui pescarus ratacit...

pe unde m-am ratacit...
si am aflat un nou zbor...

l-am furat cu mine si il voi reciti acest text... e o biblioteca in el nu eseu... bibliografie chiar
multumesc

cu drag
Pierre

scara ca stalp al cerului atinge fara sa vrea furtuna vietii in centrul fulgerului din privirea cuiva... griul acela magnetizant al tau e metalizat taie ... pupila pana la dominare? fulgerul din iubire... sa fie atat de taios sau nu este decat halucinatia unei idei de a fi iubit mai mult decat de a iubi crezi ca esti iubit si vrei sa crezi asta chiar daca privesti un fulger...

cerul incruntat scutura norii pentru a mai canta frunzelor note de simfonie sa mai danseze si pe alte poante de data aceasta nu ude de acele pete de sange de la prea multe repetitii pe langa monturi...sau la varful degetului...

frumos
atat

Pierre

\"la început a fost sfârșitul\" Eliade

\"mi-e zbor adânc\"

dincolo de poartă este...
raiul opțional?
ce spaimă e mai mare
dincolo de moarte?
nu nu este Moartea...
decât iubirea eternă
atrage spiralat spre lumină
lumină lângă lumină


\"vise cu aromă de samurai\'

nu poate fi onoare
moartea albă
te-ai întrebat vreodată?
ce alungat e suflet
din sinucis...
haotic aleargă poate...
lângă patul...
fiicei...

va urma-out of body experiences 2?

fantomele iubirii iau chip de ceară
aceea care nu te lasă ...
dulce plecare
dulce dezlegare
descântec de iubire

de la sfârșit
poate fi un alt început
mereu
mereu

măcar în astă viață?

multumesc
drag de tine
Pierre

dansatori fără voie
ne sunt nouă...
alți spectatori fără voie
de frunze întomnate
octombrie-show balet neștiut
clipe ce zac lângă trunchiul vieții
doar inelele sunt mărturii
iar inima palpită la fiecare pas
\"când secundele bat ritmul\"
de iubire-ciob lângă ciob
tresar alte și alte sentimente
alt decor ascunde zâmbetul cerului
până la următoarea strălucire
a lunii de azur

Pierre

cei mai buni străjeri
prieteni tăcuți cântă
simfonii prin poante picate
ușor doar plante baletante
prin iluzia valurilor hipercromatice
pată lângă pată
răpesc decorul într-un vis mozaicat
cu umbre din lumină ascunsă
în cântarea viselor din tine
te descifrezi, uneori, doar ție, inimă
doar e un dor ce doare
lacrima ce sărută pleoapa cu mângâieri
înălțătoare spre un zâmbet
de cer gâdilat doar de copii?

ție inimă, din inimă
Pierre

e ca un clopot
de iubire
mult mai cantec
si descantec
unde se ascunde
oul magic
printre trompe
si se tot canta
cand incepe
balul
sunetul
plecarii
spre miracol

definitia

m-am prins descendent spre
ascendent

este dar pana se primeste raspunsul, scriu ora mea 2.06pm
uterul la 6

1. cordul
2 sistemul nervos
3 sufletul
4 viata

12.44pm

sper ca e bine, daca nu mai incerc, iar data trecuta a fost prea simplu, eu multumesc
m-ai facut gustator, uite ce mi-ai facut
cu drag
Pierre

cat de simpla ar fi atunci viata... cand este umbrita si incerci sa le redai culoarea lor diamantina nu reusesti decat daca iti privesti din nou diamantul sufletului, care doar el le poate slefui... te asezi in alta lumina iti mai privesti si noile contururi ale umbrei...
cat despre ratiunea ei,da imi aduc aminte cum spuneai si tu la fel si N.Iorga(referitor la ratiunea inimii care nu poate fi inteleasa)
anotimpurile tale mi-au amintit si de Vivaldi parca imi sunau in minte si pluteam printre stoluri stoluri de pasari calatoare care se intorc la cuibuirile cu praful viselor ce
vor polei aripile...
e o incantare sa te citesc,sublim...
cu drag dumitru

ai dreptate,uneori este si aceasta o truda mai ales cand scormonesti in cufarul de amintiri prafuite de sentimente...
cu drag,pierre

un flutur nou a rasarit
dintr-un suflet s-a ivit
asa pe nevazute spiralat
e o magie si e incantat

adica sper

numai cel care este umil pana in adancuri ar putea sa-l vada pana si pe cel rau,bun...
\"sa fie fericit si sa desmierde
umbra posibila a altei urme\"

acestea mi-au placut si parca te ating sa-ti amintesti cum fericirea ta poate lasa alte urme asemanatoare in jur

cu drag dumitru

prin amintiri umbra lasat asupra inimii noastre de o persoana nu mai poate fi stearsa nici chiar de vant sau moarte,eu stiu ca amintirile sufletului chiar exista,
dar cand reapar suntem oare pregatiti sa le facem fata?
tristetea ta ne vorbeste intr-un fel de o reintalnire pe un alt plan

\"Cu toamna cochetând de peste prag\"

\"Să ne mutăm povestea în struguri\"

\"Vom pune, negreșit, vina pe struguri
Și pe apusul roșu sidefiu.\"

O dată cu voi se vor arde și frunzele de verde... și mustul sărutului dulceag... sorbit... căldura sidefie a apusului ... vă găsește îmbătați de un parfum al boabelor din vie...
Ce vie, ce poveste, și câtă toamnă se vrea de pe acum...
și cât romantism tomnatic... ascunse percepții ...
așa este pedeapsa ta? atât e de frumoasă... inmiresmată...

Cu drag, pierre

da la un moment dat si eu mi-am dorit o astfel de iubire
si mi s-a spus ca nu vreau nimic si nici nu simt ceva
frumos

la prima: ghiocelul
2. nufarul
ultima: papadia puful
mai revin inca visez cred...
cu drag
Pierre

Cu iepe violate de păduchi?
Dacă și ploaia mai este comparată cu... atunci să nu mai o venerăm alții prin iluziile în care ne răpea, nu-i așa? Și numai orgasmice imagini nu sunt pe aici, aer ce geme?!, iar sărutul morții e ceva ce nu poate avea gură,ei aici ar mai merge dar e doar moartea altor simțuri ale tale, da, cred și eu că va începe să urle...
Mai scos din niște stări prea ... dar mă întorc acolo unde e chiar poezie, că dacă oi începe și eu cu ceva noțiuni banale de anatomie din liceu, iese altă raznă mai mare, ar fi prea simplu nu crezi?
de gustibus non discutatum
și nici murdare nu prea sunt...
Pierre

m-ai salvat în ultima clipă, de la un deșert de părere,
\"ce mă urăște perfect arcuită
sfârșit închis în oglindă\"
în oglinda din ochii tăi...ea

\"n-ar putea îmblânzi dansul de ceară
al umbrelor înghițite de flacără\"
iubirea dans de ceară arzândă fără ...

\"de-a v-ați ascunselea privesc oamenii
cum își deschid brațele căutându-se
mai orbi decât florile uitate pe masă\"
ultimul vers a stat în mine, mult

\"aerul mi se culcă în oase pasăre suferind
de-o boală fără trup îmi odihnesc sângele
în plăcere căutând un zeu la capătul
fiecărui deget care mângâie\"
si mai capeți pneumatizări să ne falsifici atingerea duios

ce bine când se ia singurătatea cui i-ar mai fi teama de vreun bacil...
foarte purtător spre simțuri gingașe
:) Pierre

da si eu am simtit, ceva deosebit cand am continuat sa mai citesc proza lui Eliade, m-a apropiat mai mult de fantasticul sau care ma fascinase aproape obsedant de cand am citit Maitrey, apoi s-au adancit misterele, l-am auzit cum le descoperea oriunde si in banal, cu teama ca cine nu e initiat se poate rataci in propriul labirint, trebuie anulat prin el, m-a ajutat sa-l mai inteleg cat de cat pe Brancusi soptit, doar subconstientul stie, si amandoi il citeau pe Milarepa, asa ca tu mai apropiat mai mult de amandoi, un pic mai aproape de eternitate
alaturi de tine
pierre

ma intreba uneori ceilalti bine nu prea multi sti dar...
totusi de ce scri?pierdere de timp,cum ar spune profanul epuizarea sinapselor... :)
iar cand le marturisesc asa imi explic ceea ce simt intr-un moment anume si ramane culoarea amintirii acelei stari,pagini atinse de lacrimile alinate de dor inexplicabil...
sau invers...
cu drag,pierre