Nicolae Tudor

NIVEL DE INTELEGERE


A te alatura oamenilor e magic

Curand va cadea ciocanul
Si ma va desparti de Peta,
Mioara ,
Maria,
Anton,
Sirena,
Nic,
Camelia,
Ioan
si ceilalti.

Am nevoie de timpul meu, de viata reala,


Nu, nu a sarit un dop...
Dispar cu gandurile de pe radar
Spre alt nivel de intelegere

Detalii pe sticla

Supun atentiei sefului saitului reactia domnului Radu Ciornei si cer sa i se coboare nivelul pentru atac la persoana ( asta daca este corect si vede acest lucru.)
Informatiile despre india le-am luat de pe Discovery.
Daca nu mi se ofera satisfactie, la ora 20 ma retrag

Uite ca am mai ajuns si eu pe-aici sa va mangai cuvintele si hainele dezbracate de atata melancolie, cu sentimente cuminti pe firida privind iminenta infrangere dar cu speranta unor vremuri mai bune

Aveti ceva cu indienii ?
Oamenii acestia ai suferit enorm : au fost obligati sa poarte paturi infestate cu boli de piele, malarie, nu stiu ce boala era, si au scapat numai prin credinta- sobolanii nu sunt o fictiune, fac parte din credinta lor .
Au un star, de ce ponegriti actorul lor cel mai bun ?
Trebuia sa se fi facut doar observatii antenei 1 ca ofera filme de prost gust. Dar, daca acest post de televiziune stie el ceva, ce dumneavoastra nu stiti, « ce nimenea nu stie, nici dumnezeu chiar « (Blaga) ?

Sunt surprins de atitudinea dv.
Observ ca niciodata nimic nu v-a placut, La poezia dv “mustele”, un comentator vedea un mare subiect cinematografic !
Iata ca sunt rau si o voi incasa zdravan de la cei care vor veni cu stelele. Nu tin partea unei coplesitoare parti de populatie care prefera acest gen, ci stiu ca nu pot schimba lumea, ca tara are niste prioritati si numai dupa ce acestea vor fi rezolvate se va trece la emanciparea maselor.
India are specificul ei. Acolo oamenii au o credinta puternica, umbla desculti, mananca cu mana. Daca ati fi vazut cum mananca lapte din acelasi vas cu sobolanii, sunt sigur ca v-ati fi ingrozit. Daca mi-ati fi spus ce film v-a placut, mai intelegeam, dar exista peste 30 de canale la telecomanda ! Ma deranjeaza ca respingeti in bloc cultura unui popor si telenovelele. Asta inseamna ca e doar un pas pana a diviza oamenii, dupa rasa, educatie, conditie sociala. Si ce trebuie facut cu ce nu v-ar conveni ? Cu cei de la « Obor » ce-ar trebui sa se intample? Cu cei care plang la un film indian si de care sunteti pregatita sa radeti ?
In tara noastra incepe sa nu se mai mearga la scoli, cei mai multi stau incovrigati pe campuri, in adancul pamantului, ridicand gunoaiele, desfundand haznalele... acesti oameni inteleg limbajul mai simplu, prind curaj cand intalnesc personaje care traiesc ca si ei... o fata frumoasa cu ochi verzi, Esmeralda, nu puteau vedea frumusetile lumii, a fost supusa rautatilor unor oameni mari, cu putere, dar pana la urma a invis. Ceea ce in jurul nostru nu se intampla la fel, raul invinge intotdeauna, oamenii cu influenta devin tot mai puternici si sfideaza totul . De ce refuzati dv speranta oamenilor simpli ?
Haideti sa ne unim energiile si sa atacam raul cel mare la radacina, haideti sa ne unim energiile si sa iubim aproapele, sa-l intelegem si sa facem ceva pentru el.

O despartire nu este o catastrofa, chiar daca el a plecat. Fiinta umana gaseste resurse pentru echilibru, umbland la cutiuta uitarii intr-un mod feminin, as zice chiar mai mult, daca, a-i distruge mirosul lasat in urma, inseamna si o legatura tainica cu ce am fost candva. Asta da farmec poemului, alocurile au depasit granitele poeziei si au ajuns pana la mine, pentru aceasta cred ca percepeti bine poeticul.
Finalul este interesant, dar nu are zvacnire. Ulterior, ea apare, si va propun sa va dati forta pe care o si aveti :
« Eu mai abrupt,
Da ! \"
Titlul nu mi se pare prea reusit, din cauza cuvantului « caci »si pentru ca va umilleste din start si tot ce faceti ulterior seamana mai mult a rabufnire ciudoasa, decat un gest superior

M-am intors text cu text si m-am oprit aici, unde versurile nu sunt atat de personale (la chimie sunt bota !) si exprima nelinistea unui chip doritor de vis-perfectiune, intr-un univers fara glas, stingher- intr-o lume mai curand straina, cu vorbe fara semnificatie.
Nu pot sa va ofer speranta, Va trebui sa va asumati chipul, gandurile, existenta.si sa infruntati lumea ce nu va cunoaste si sa ramanati in ea. Altfel va fi doar zadarnicie, suferinta.
Iinchipuiti-va ca si cu mine e la fel, si mai cunosc... Dar, tot cautand raspunsuri in « marea cuvintelor », gasesc si semnificatii acolo unde nici nu erau

Maria,
asteptam cu totii sa castigi lupta aceasta cu tine insuti, in care speranta este un licar, cand dorul tau dupa un El isi va cobora aripile. Atunci vom descoperi un spirit puternic, prins zdravan de mana intinsa a vietii. Odata echilibrata iubiro-sufletesc vei avea singura puterea sa arunci vorbele in zadar, lasand doar esenta sa te exprime.
Scrie continuu, cauta-te si scrie ce simti, exercitiul zilnic inseamna o adaptare
Eu sunt aici, te voi citi cu drag si ma voi bucura de fiecare realizare de-a ta.
Spune-mi daca provii dintr-un mediu religios, fiindca interventiile tale si lumea in care te misti ma face sa cred asta. Daca e asa, comunicarea noastra devine un pic speciala. Eu scriu atent la ce vei intelege tu, si, accesand aceasta pagina ma purific si am sperante. Am citit deunazi : \"fa o rugaciune si lasa-l pe D-zeu sa se ocupe de tine\" Mi se intampla asta, sunt intr-o cumpana si Dumnezeu nu ma lasa.
Notez mai jos realizarile artistice ale textului:
\"abia mai apuci să-ți mai vezi o data chipul.\"
\"E liniște, și noaptea zace în mine \"
\". Neliniștea mă duce, spre undeva, acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii. \"
\"acum pot spune că m-am născut pe drum, nu-mi dau seama de am avut mamă\"
\"mereu e noapte și uneori e frig\"
\"Ascult uimită ecoul pasilor mei în timp, într-un foșnet nedeslușit de cuvinte. Picături tremurânde de lumină străbat de departe\"
\"aspirând spre perfecțiunea morală să depășesc treaptă cu treaptă spre un scop\"
\" parcă vine, dar cum să fug dintre aceste scânduri?\"
\"o infinitate de aripi printre vămile văzduhului.\"

imi place

Forme inexacte, atrase de probleme imposibile, decojite dintre doua foi de hartie
Cum pot ignora o gandire preocupata de recuperarea timpului pierdut,care vrea ca forma sa dispara, si sufera ca nu o zareste?
Spre ce ne-ndreptam noi, Niculae?,intreba Moromete, preocupat si el de o problema de ne-disparitie.

Nu le-am retras, vin un pic mai incet cu coloana. Pentru cei care mi-au devenit apropiati si m-au citit \"la zi\", poate fi o anormalitate, dar eu voi incepe curand sa fac sapaturi si un nou cititor se intereseaza doar de 1-2 texte din urma. Este o idee de-a mea. La 20 de ani citeam 3-8 carti de poezii pe noapte, poate nu voi plictisi. Este important sa vina o parere cat mai corecta, plus de asta vreau sa le public si cu parerile exprimate.
Daca vi se pare aiurea, va rog sa ma corectati

Femeia din vis si osama pe pereti, timp de-o clipire de pleoape, si poetul pus pe ghidusii care surprinde poezia cu profesionalism, asa cum bine stie ca poate s-o faca... Iata ca putem fi normali, ca putem avea sperante, ca putem spune » vino, vino » panditi si cutremurati de teroare. Putem linistiti sa coacem ceva dulce, sa spunem filozofii cu jumate de sani (interesant acest portet al » fructului interzis »!). Am gasit un cuib de speranta pe un peron al poeziei, cu trenuri foarte personale care nu opresc si calatori spre niciunde.

\"un spălător ce întemnița ecouri de val\",
\"Clipele noastre s-au mai întâlnit
Între fruntea ta și oglinda aburită\"
imi place!

Aceasta este povestea?
Mi-a placut :” viata facuta ghem si aruncata din colt in colt “si “acel timp ce se serpuia pacatos”.
Eu nu va vreau « arsa », poezia este un sirag infinit de « perle », mai e nevoie de trandafiri, nu fiti trista.
(aceasta interventie nu inseamna ca va-nham heirupeste la caruta societatii, este o simpla parere, dumneavoastra decideti cum scrieti).

wxtrag cateva cuvinte care sunt poezie curata mult mangaietoare . Cred in condeiul dv, foarte curand voi ajunge sa va invat pe de rost.
...\" adunat intr-un manunchi de ganduri, ma strecor printre ele surâzătoare. \"
...\"Timpul imi sopteste mereu ca vremea a trecut de mult.\"
...\"Adevarul apare de multe ori cinic in ambianta vietii. Incerc mereu acel sentiment al neliniștei că timpul trece implacabil și-și pune amprenta pe existenta inimii. Sunt clipe in care incerc chiar sentimentul dureros că totul a fost minciuna ... ideea de minciună nu este o joacă ... doar adevărul este cel care ne leaga.\"
...Ma trezeam in toiul noptii cu amprenta sarutului tau pe fruntea sub care, visul inca nu se trezise.\"
...\"mi s-a aprins în suflet doar dorul.Imi iau amintirile cele mai frumoase și ma retrag în singurătatea cuvintelor tale.\"
...\"o nastere din cuvinte care vorbesc pentru prima oară.\"
...\"Orice trecere lasă în urmă cicatrici în ființa noastră, care devin speranțe ale frumosului, iar in visare inmugurim ca floarea alba de cais.\"
...\"serii nu-i rămânea decât visarea\"

O parere nu obliga niciodata. Celine a spus: clic, paste, asta nu inseamna ca nu am dreptul la opinie. Orice poezie oferita publicului trebuie sa astepte si reactii, si e grav cand acestea nu apar. Cand un poet isi permite sa balacareasca pe cine vrea, pot sa ma amuz atata timp cat nu ma atinge si pe mine. Cand exista un singur Dumnezeu si cand acesta este jignit, am dreptul sa am o opinie, fiindca se jigneste si Dumnezeul meu. Iar daca companionii de vin sau de altceva inteleg sa tina partea acestei blasfemii in numele unuia cu B, sau cu nu stiu ce litera, iar nu ma intereseaza.
De altfel nici nu am acordat o importanta prea mare activitatii pe net. Este posibil sa fiu asa cum spuneti, care e problema ? Numai ca un om superior mai si demonstreaza. Eu nu ma consider, vreau sa va dau satisfactie si zic s-o incheiem aici, fara suparare.
Domnului din America ii recomand sa citeasca « poetul si patria », de Adrian Paunescu, poate se lamureste cum e cu poetul.

Ce –ar trebui sa se intample cu cei nefamiliarizati cu net-ul ? Si de ce este rusinos sa invatati sa postati ce-au spus altii ? (parca era un « concept unic »!) Ar trebui sa fie rusinoasa aceasta libertate « viteaza «, fara limite, cand muritorul de rand vine si spune, « de ce Doamne, cand esti singur indoindu-Te de propria ta nemurire » ?, cand sta cu ochii numai pe Dumnezeu si nu-l lasa sa indrepta lumea, in loc sa puna umarul si sa dea o mana de ajutor!

Va inteleg pornirea si vreau sa va iubesc. Drumul poeziei este lung si incurcat. Oamenii trebuie sa aiba rabdare cu cei care invata scrisul si sa-i ajute daca pot. Dar cand Nimicul se impopotoneaza cu stele, cand este cantat sau aplaudat, sa nu trecem mai departe, sa nu tacem. Nu cred ca lui Dumnezeu ii place un singur vers si nu se indoieste de propria-I nemurire. El are rabdare cu toti, mintea noastra nu are rabdare cu el. Sa-L cautam fiecare, cu randul si Dumnezeu nu se va inchide in dormitor cand ii vom ciocani in fereastra. Suntem ai Lui, nu poate sa ne faca asta.

ne-atingerea, ne-ajungerea(ce-nseamna sa nu ai timp!, inainte de a urca un cer, ba da, tamaduire exista,
ne-inceputa tristete poate fi una,
cine stie daca nu...ne-,
nu(ne)-stiu,
intamplata-ne amintire-ne

tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii................................

Domnule Herinean,
Am publicat un caiet si mi s-a preluat doar jumatate, nu am avut memorie suficienta, si nu inteleg de ce ?. Sunt nevoit sa –l public in doua volume. Eu voiam intr-unul, fiindca mi se duc poeziile la « fund » .cand as fi vrut chiar ca si pe ele sa le postez mai sus.
Inteleg ca vreti sa faceti iar modificari. Mai primiti cu propusul ?
Cred ca poeziilor le sta mai bine fara stele, sa dispara nivelul zero iar nivelele sa fie pe baza cartilor publicate.
Mai propun urmatoaele modificari tehnice :
Un membru are un numar de cont . Prin logare sa i se deschida pagina contului unde poate avea optiuni si poate sterge. Pe aceasta pagina sa apara automat, pana la full, toate textele noi intoduse pe site, pe sectiuni : incepatori, ceilalti si consacrati.
De asemeni ar fi interesant de aflat cine viziteaza o pagina si nu zice nimic, si anume sa apara pseudonimele, unul sub altele. . Autorul sa nu se puna la numaratoare. Si e o defectiune, nu apar la zi textele unui autor cand il cauti cu numele si sunt zeci de alte texte in dreptul lui, pe care nu le-a cereut, iar daca le trimite cineva, cine si de ce ? .Atunci mai infiintati o rubrica de genul textelor consacrate unde sa ofer eu cititorilor un text pentru care sa--mi asum raspunderea.