Poezie
Fantana morilor vascoase
1 min lectură·
Mediu
Nu ti se zarea chipul prin panza cortului,
ochii cazuti umpluti cu un albastru glazurat,
respiratia sacadata a venelor maslinii,
frunzele tale chircite sub presiunea imploziei,
zambeai,
si prin miscarile trupului tau,
imi disipai trecutul pentru aprobarea celorlalti.
\"Cum pot ignora garzile, un general roman?\"
Nu ti se zarea chipul prin panza cortului,
si incercam dispretuitor,
sa-mi decojesc de pe maini forma trupului tau,
atras de o problema imposibila:
\"oare putem integra inapoi in timp?\"
unde ar dispare el atunci?
Imi curat sufletul cu migdale si punand mana
pe ferastrau,
inlatur o dimensiune.
\"Mai putem vorbi de fenomenul de Disparitie?\"
De-acum am sa ma misc intre foi de hartie,
si am sa-ti intalnesc gura intr-un singur punct,
fara curbura, lipsit de voluptatea
multiplelor atingeri,
ne vom trece informatia de la unul la altul,
marcati de lipsa in adevaratul sens al cuvantului.
Nu ti se zarea chipul prin panza cortului,
si picaturile ploilor vascoase,
se modelau dupa forma,
inexactitatii noastre.
012.466
0
Cum pot ignora o gandire preocupata de recuperarea timpului pierdut,care vrea ca forma sa dispara, si sufera ca nu o zareste?
Spre ce ne-ndreptam noi, Niculae?,intreba Moromete, preocupat si el de o problema de ne-disparitie.