Poezie

Zidita in carne de cal

in memoria Herrei

1 min lectură·22 iunie 2003

Mediu

Inca ii mai vad,

Caii apelor, cu fiicele noastre incrustate pe trup

aripile lungi de ceara,

intinse peste locul meu permanent insetat,

de unde le urmaresc

trecerea,

chiotele lor infundate,

ce ar trebui sa ne impace pe amandoi,

tu, fata cu coada de peste,

zidita in carne de cal,

eu, hotul generos si trist,

care te asteapta pe marginea cealalta,

dupa cum ti-am mai spus,

aici ploua,

si flori de cires imi intra pe nari,

timpul acesta e pierdut,

si-l infasor in jurul meu,

ca o luntre,

ce te asteapta,

si un hoinar

permanent insetat.

Inca ii mai vad,

o trecere nu se face meditand.

043.831

Despre aceasta lucrare

Autor: Pop Serban Rares
Tip: Poezie
Cuvinte: 105
Citire: 1 min
Versuri: 23
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Pop Serban Rares. “Zidita in carne de cal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pop-serban-rares/poezie/46398/zidita-in-carne-de-cal

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

SC silvia caloianu✓23 iun. 2003

Imi pare foarte inspirat poemul acesta, marcat de evenimentul scris si trait aici, pe poezie.ro. In acest sens identificam frumoasa surpriza a unor metafore noi, avand la baza unele simboluri pe care le vad - de acum incolo! - migratoare pe acest site...
(Aici, orgolioasa de mine, vreau sa mentionez ca poemul \"Calutii mei de mare\" l-am scris cu cateva zile inainte si am cativa martori, membri ai siteului :) )
E ca o gura de aer in padurea de dupa ploaie - acest poem - si, cred ca merita atentia tutror cititorilor!