nicolae tomescu

trei senryu-uri, după mine, reușite. Cel de al doilea este f.sugestiv. Medaliile(ce “țin” vestonul), și onorul de pe jilț, subliniază trupul devenit firav datorită trecerii timpului. Poate și situația lui precară (a eroului),din punct de vedere material.
La primul, dacă ciotul de cireș este o proteză a piciorului, nu-mi dau seama de ce eroul trebuie să fie haijin
Este meritoriu faptul că ați reușit să scoateți în evidență Ziua Națională și prin această formă specifică de poezie

tocmai asta urmăresc să fiu cât mai aproape de realitaea acelor vremi. Detaliile sunt necesare într-un tablou, îl fac mai veridic. Cele 4o de episoade de până acum sunt detaliile tabloului la care lucrez

Cu respect

face parte din volumul Povestiri creștine despre care, nu demult, am scris pe acest sait
Ceea ce mi s-a părut remarcabil este descrierea naturii. Aspectele naturii, putem spune, simbolizează acțiunea condensată în doar câteva pagini. Marea la care este așezat portul Amsterdam doar de puține ori este liniștită, puține zile sunt senine și strălucitoare. Puține au fost și zilele pământești trăite în fericirea emanată de dragostea curată dintre Hans Cristiansen și Iulia. Greutățile de tot felul puse în calea fericirii lor ne aduc aminte de marea învolburată și de furtuna dezastruoasă descrisă de autor.
Au aspirat cei doi protagoniști la o lume nouă, dincolo de ocean, o lume lipsită de prejudecăți în care fiecare era liber să-și exprime, fără frică, credința. N-au putut ajunge acolo să-și trăiască viața. Dar, înainte de a fi decapitat, Hans este sigur că în curând va fi într-o adevărată lume nouă Îndemnul lui din ultima parte a scrisorii era atât de senin, încât învingea, parcă, însăși moartea. Din cuvintele lui Hans răzbătea acea încredere nestrămutată într-o Lume Nouă, mai bună, cu mult mai bună decât “Lumea Nouă”, cea din America, .... Dar Hans alesese acea fericire infinit mai valoroasă, ceea promisă în Evanghelie, acea fericire pentru care își dăduseră viața, cu bucurie, un șir atât de mare de martiri!
Și Iulia are aceleași convingeri.
Dragostea lor trăiește și după moarte.
Este o povestire despre lupta pentru libertate religioasă, luptă încheiată cu succes, luptă ce a avut și un rezultat politic de excepție, formarea statului modern Olanda

Coruță nu-i va putea răspunde copilului că nu există Dumnezeu explcându-i, la nivelul lui de înțelegere, teoria evoluționistă a lui Darwin. De fapt cercetările actuale au infirmat această teorie.
Nici pentru a confirma existența Lui nu se va putea folosi de cercetările făcute de Blaise Pascal care a vrut să-i confirme existența prin Teoria probabilităților, și nici de scrierile vestitului neurolog și psihiatru, doctor în științe medicale, Dumitru Constantin Dulcan ( Inteligența materie ș.a.) Și ca Duncan sunt mulți alții care au abordat astfel de cercătări ajungând cam la aceleași concluzii
Un tată nu trebuie să fie luat prin surprindere de astfel de întrebări. Să fie convins că i se vor pune, iar răspunsurile trebuie pregătite din timp.
Fiind o problemă serioasă nu văd rostul acelor cuvinte licențioase

mi-am făcut tema
dar vă rog să mă scuzați
l-am uitat acasă

Cred că primul paragraf, cel referitor la teoria cuvintelor, putea lipsi. Nu văd rostul afirmației cuvintele au fost inventate pentru a transmite vibrația comunicării estetice. Nu, ele, cuvintele, transmit și, mai ales, lucruri concrete, chiar contodente. Este și în contradicție cu învățătura creștină < I>La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.”...(Ioan 1:1-3,10)
Dar mai departe mi se pare ok. Lumea imaginară în care trăieșta copilul, confundând-o cu cea a realului, mi se pare foarte bine redată. Cel care a depășit această lume dar o mai trăiește încă, chiar și numai în amintire, este la fel de pur, mai aproape de Creator, ca în primii ani de viață. De aceea cred că textul acesta are puterea e a emoționa
Cu alte cuvinte mi-a plăcut.

după alegeri și
Fata Morgana va fi
o raritate

nu pot să tac
dacă-i CAPAC

că "Rublele" mele mai "circulă" încă după mai bine de trei ani de la apariția lor.
Mulțumesc Dle Darie pentru citire și comentariu

Este povestea transformării principalului personaj, Mario, dintr-un fervent catolic, în adeptul unei noi orientări religioase bazată doar pe creștinismul primar cunoscut din Evanghelii. Povestea lui Mario se împletește cu a unor întregi comunități. În numele acestei credințe, cu unic izvor în Noul Testament, suferă moarte de martir precum creștinii primelor secole.
Pare o poveste spusă prin viu grai ce nu se supune întrutotul canoanelor narațiunii scrise.
Această poveste, precum și altele suse(scrise) de dl.Viorel Darie este o contribuție, după părerea mea meritorie, la scrierea Istoriei cultelor neo protestante.

Cele 88 de trepte ce duc spre templu parcă ne fereesc de păpăstiile din jur sus găsind liniștea și fericirea date Divinitate. Pe ele urcă, se pare, și bătrînul din poem. Urcă spre cel ce l-a creat, dînd timpul înapoi pentru a ajunge la Creator în momentul Creației.
Și pe celelalte trei le putem pune tot în legătură cu Divinitatea.
De aceea sunt frumoase aceste miniaturi pentru că dau frâu liber imaginației.

Sincere nelămuriri:
Oare "pașii se sting încet" nu este o figură de stil?
Oare dacă: insula se străbate în sensul acelor de ceasornic, distanța este de 1400 km, în sensul invers nu este tot 1.400?. De ce trebuia făcută precizarea

Da,într-adevăr este mult mai bine așa cum spui.
Dacă imaginea poate crea bucurii estetice și cuvântul o poate face, de multe ori mai bine, fiind creator de imagini.(și nu numai, ci a toate)
Mulțumesc de intervenția lămuritoare

Cred că și autorul este în asentimentul recenzorului: vă mulțumim pentru prietenie și pentru felicitări

Dle Darie:
este mult exagerată afirmația Dv că sunt scriitor.
Da, am citit cu atenție "Povestiri creștine" și am înserat, în textul de mai sus, ceea ce mi s-a părut esențial
Cu aceiași atenție o să citesc și "Valdenzii din Piemont", carte ce ați binevoit a mi-o trimite
Doamnă Florentina-Loredana Dalian :
Vă mulțumesc pentru felicitări și pentru semnul ce face mai vizibil acest articol

Cu gânduri bune pentru amândoi

Cândva am fumat
dar la timp m-am lăsat

În primele trei versuri m-am gândit la marile iubiri (Romeo și Julieta, Paul și Virginia, Mihai și Veronica etc) iar în ultimele două la trăinicia acestui sentiment pe care o confirmă(adeverește) doar trecerea timpului. Inițial m-am gândit ca versul trei să fie doar timpul poate cerne, în sensul că trecerea timpului poate separa adevăratul sentiment de o părere de moment(cum se întâmplă destul de des, mai ales la tinerețe)
Mulțumesc pentru intervenție și pentru sfat

Trei crochiuri care definesc cum nu se poate mai bine toamna. Mai ales primul în care contrastul dintre grădina pustie (de ce nu ogorul?) și hambarul plin este emblematic pentru o toamnă târzie. Șoarecele, ce dă târcoale, întărește imaginea
Și pisoiul are acum un câmp mai larg al vederii, ceea ce îl ajută în tentativa sa de a intra în casă.
Din păcate în zilele călduroase de toamnă forfecarul, acea insectă dăunătoare pentru viță, poate acționa nestingherit

potog = potlog

Cu potlogul ( o bucățică de piele) se repară încălțămintea
Potlogarul pune potloagele ( a nu se confunda cu escrocul)

Tibetul, geografic atât de depărtat de noi, cu oameni și obiceiuri total diferite de ale noastre, ne poate fi, totuși, apropiat prin arta cuvântului și cea fotografică.
Versul al doilea, din primul poem, ne duce cu gândul la Arhipelagul nipon care, în istoria, sa i-a avut pe acei samurai. De aceea cred că acest vers ar putea fi schimbat prin &#8222;luptător al credinței.&#8221; În schimb ultimele două versuri surprind, magistral aș putea spune, înălțarea omului prin urcarea treptelor cunoașterii și ale credinței
Mi-a plăcut, în mod deosebit, la poemul Dnei Margareta Dale, contrastul dintre negura ce acoperă orizontul și amintirea acelui azur, ce nu se poate uita, încătușat în suflet, care ne duce cu gândul la niște vremuri mai frumoase, mai fericite.
Diferite sunt și cele două lumi, din poemul Biei, dar sunetul clopotului care poate reprezenta Divinitatea le unește.

Explicațiile din geografia, istoria, și cultura tibetană sunt un adevărat îndreptar pentru cei dornici de a cunoaște acest aparte colț de lume.