crochiuri istorice

ce ai vrut să zici cu versul al treilea din primul haiku? al doilea poem este frumos. cred că ar fi mers fără prepoziția pe. se înțelege că acolo fără pe. chiar dacă nu ai silabe lasă așa. mai bine așa decît să strici poemul. dar dacă stau și mai citesc încă o dată înțeleg de ce ai pus acea prepozițe. nu mergea să începi cu substantivul fund. poate era mai bine dacă foloseai adîncul mării. era mai bine. la al treilea poem să zicem că ai reușit să scoți o imagine frumoasă. aș fi schimbat verbul a cugeta cu altceva. ceva mai static. adică, ceva care să nu facă o acțiune. o tentă de vechi puteai să dai acolo cu un adjectiv potrivit. să nu facă Gînditorul ceva, ci mai degrabă să exprime versul tău starea potrivită. al treilea este senryu sau nu?


am trecut pe la tine. cu prietenie, bia

-Bunicul, nepotul, precum și celelalte generații până la ei, n-au putut decât contempla piramidele sau alte construcții durabile în timp. Ele se confundă cu vremea lor. Deci avea și în acest sens dreptate cronicarul nostru: nu sunt vremurile sub om ci bietul om sub vremuri.
- Cred că nici adâncul mării nu exprimă, așa cum se cere în haiku, realitatea. Mai bine ar fi, mă gândesc acum, sub apele mării. Acele amfore se găsesc de multe ori sub ape la mică adâncime
- Acel Gânditor de la Hamangia, despre care este vorba, se confundă cu toți oamenii de până la el, și de după, care și-au pus probleme căutând răspunsuri. Verbul acesta cugetă îl deosebește pe om de alte viețuitoare
- Da, într-adevăr al patrulea poate fi considerat senryu.
De fapt nici celelalte 3 n-au kigo clasic. Fac doar referire la lucruri și acțiuni îndepărtate în timp

Mulțumesc de trecere.
Cu aceeași prietenie

Poemele de față îmi plac, sunt valoroase în sine, dar nu cred că sunt haiku-uri. Nu din motive formale (nu au kigo) ci pentru că, exceptând forma fixă, nu au nimic în comun cu haiku-ul.

Să le luăm pe rând:
- măreția piramidelor, care au văzut cum timp de mii de ani, în jurul lor, oamenii se transformă în oase, iar oasele în nisip;
- zeii care altădată aveau putere de viață și de moarte asupra muritorilor, astăzi nu sunt altceva decât picturi pe o amforă uitată pe fundul mării;
- Gânditorul, simbolul înțelepciunii și al filozofiei, ce poate spune altceva decât "din țărână am venit, în țărână ne întoarcem";
- Prometeu, cel care a fost, este și va fi simbolul celui care se jertfește pentru binele omenirii (un precursor al lui Iisus, zic eu), înlănțuit pentru că, după multe păreri, oamenii nu merită acest bine.

Poemele sunt aforisme, conțin istorie, filozofie, înțelepciune, conțin viață trecută și viitoare, dar asta le apropie un pic de senryu (ultimul mai mult decât restul) dar nu de haiku. Poate al doilea, cu amforele de pe fundul mării, însă foarte puțin. Haikuul trebuie să surprindă un moment, nu o eternitate.
Cee ce, repet, nu le face mai puțin valoroase.

Da, aveți dreptate. Doar topica, și asta este impropriu spus, le apropie de haiku. Este impropriu spus pentru că topica nu stabilește numărul cuvintelor(silabelor) ci ordinea lor în propozițe sau sau frază. Doar forma lor 5-7-5 silabe seamăna a haiku. O să renunț la această încadrare și o să trec la subtitlu: În stil haiku.
Mulțumesc de trecere

Cu cele mai bune gânduri