tristih

ar putea să ne ducă cu gândul la îngeri. De la această frumoasă imagine, planul doi ”taie” și ne face să ne trezim din visare - ”Țărani obosiți”. Nicolae Sorina.

așa am gândit și eu cu deosebire că planul doi \"nu taie\" acest gând. Cei obosiți se pot odihni, cred eu, o vreme, ascultând minunatele triluri.
Mulțumesc pentru oprirea asupra micropoemului.

Toate cele bune

eu te dojenesc cu drag. primul vers trebuie schimbat neapărat, căci nu are legătură cu structura unui poem haiku. chiar trebuie schimbați acei îngeri. dacă poemul haiku este cît se poate de real, aici îngerii nu merg deloc. ei sînt entități ce nu se văd decît în plan subtil. ai un plan de liniște acolo. țăranii stau la amiază la odihnă. sînt obosiți. îmi imaginez o zi de amiază cînd nu se aude nimic în jur. totul este parcă încremenit în arșiță. ar fi bine să cauți ceva legat de natură în primul vers. sau poate ar fi bine să începi cu ultimul vers.

țărani obosiți -
doar privighetoarea
cu trilul ei

nu este un poem lucrat ce am încercat eu aici, dar încearcă un contrast între om și natură, sau între om și pasăre. omul este obosit, iar pasărea cîntă. sau trec nori de ploaie undeva departe, peste un deal. trebuie contrast între liniște și zgomot.

cu prietenie, bia

Cam ce am gândit știind că poemul haiku este(trebuie să fie) cât se poate de real. Primul plan este un gând despre îngeri(entități ce nu se văd în mod obișnuit), dar acest gând este întrerupt de un fapt real: nu sunt îngeri ci doar privighetori. Cred că înger, ca și cuvânt, poate avea loc într-un haiku. Dealtfel îmi aduc aminte de Lungul poem haiku de 1000 de strofe. A lui Marius Surleac: în care apare și

Tăcerea de val
Alungă zbor de îngeri –
Rouă pe plase

Poate greșesc. Și datorită acestui „poate” o să schimb încadrarea din Haiku în tristih.

Ideea însă rămâne și voi căuta să lucrez un haiku care să nu prezinte nici un dubiu.

Mulțumesc pentru intervenție