în cimitir

trandafiri boboc
pe morminte uitate-
amintiri sterse
foarte sensibil, m-a inspirat poemul.

george

varianta ta exprimă parcă mai bine ideea:
nimeni nu plânge = amintiri uitate
Mulțumesc de trecere

Cu gânduri bune

pe vechi morminte
trandafiri îmbobociți –
nimeni nu plânge
(Nicolae Tomescu)

cimitir uitat -
e atâta liniște
că-mi vine să dorm....

Nu reușesc, de câteva minute bune, să răspund în 17 silabe la com-ul tău. Aș fi vrut ceva mai frumos, păstrând ideea:

nu-ți doresc s-adormi
în \"cimitirul uitat\" -
ci viață lungă

Nicolae Tomescu, din păcate vita nostra brevis est, gaudeamus igitur, cât mai putem...

Dacă mă va ajuta Horațiu să o înving pe \"Palida mors\", voi putea să spun și eu ca el:
Exegi monumentum aere perennius...

A propos de palida mors, profesoara mea de latină din facultate comenta aceste cuvinte cam așa: moartea nu e palidă, dar ne face palizi.

Mulțumesc pentru urări! O să țin cont de ele...

întradevăr este scurtă.
Dar câte unul poate face în ea cât alții în mai multe.
Ai scris cuvinte pline de înțelepciune.
Și profa de latină zicea bine ce zicea.

Să ne cetim, în continuare, cu bine

veghe tăcută –
în sânul pământului
trupuri uitate

flori pe morminte -
vântul serii le-apleacă
înspre cei plecați

Flori pe morminte-
in fata destinului
trista consolare

Mă bucur că micropoemul meu a fost sursă de inspirație pentru altele, de excepție, cum sunt ale voastre.
Vă felicit.

Cu cele mai bune gânduri pentru toți trei