Sari la conținutul principal
Poezie.ro

***

... și lumea va continua să râdă... Să lenevesc într-o deplină mahmureală e țelul meu de-acum. Căci moartea-și spală în apa mea curată fața-i hâdă.

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

***

gâtul de lebădă al dinozaurului continuă să prevină rigidizarea pohetului și eu care eram atât de aproape să-mi spun toată povestea... acum tac și intruiesc imaginarele forfecuțe cu care tăiam

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
5

inițiale pentru mai târziu

fum obosit mi-e teamă de fericire de coasta mea secretă un fel de liniște după atâta căutare: în orice persoană e concentrat infinitul ca o compensare a morții trebuie să țintești

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1

Guarda che luna

o disperare fluidă încă de dimineață apoi ieșirea în oraș nu se pot individualiza părerile cu oricine te întâlnești pare o amintire fotografiată și ici colo te gândești că prin

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
2

tolba cu flaute

veninul meu e ca ceața lăptoasă și imaterială a dimineții săgețile mele sunt flaute răsucite pe care le slobod către voi pentru că vă urăsc un copil ce-și devoră maturitatea în patul încă

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1

târfele harului

târfele harului I forțezi prea mult cuvintele scuipi a lehamite dar mai bine așa scapi de ele nervii te lasă ce e drept dar trebuie să ai răbdare prostia ta se va transforma în ceva

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

curiozități

* abruptă procesiunea procesele sacrul din ce în ce mai puțin profan din spate urlă religia și mulțimea gălăgioasă mă împinge înainte * în loc de fular curcubeu de baltă în loc

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

cu alți ochi

de fapt sunt cel autentic (sunt altul) când mă privesc în oglindă cu ochelari am o privire verde și întretăiată de trecerea anilor ca o caracatiță îmi mișc brațele și în

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

restanță

departe de crucișătorul lui potemkin zâmbetul tău acoperă mormanele de gunoi pe care le-aș fi ocolit înainte de apus

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

violoncel de aer

citim aceleași pagini în același pat de sticlă în care ne oglindim trupurile sub noi un mormânt gol deocamdată așteaptă numai un violoncel de aer vuiește în el un violoncel de aer

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
2

sora smântână

adevărul e că povestea asta cu autobuzul de șapte și douăzeci e o porcărie acum nu mai lucrez la madama cu pricina dar naveta încă o fac și nu la șapte și douăzeci ci la 13 și 20 lily corina

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Dintr-un puzzle o femeie

nebunia din ochii ei verzi albaștri multiplicați pe cartonașele umflate ca niște pernuțe în secunda în care i-am surprins dorința am uitat pentru ce trăiesc poate suprarealism înghețat: genă

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Pescarul

am fost pescar dar nu am închis niciodată ușa cu yala (pe malul unui lac înaintez cu o lanternă în mână) în halat de casă – poet bucătar – sunt atent la toate mișcările din jur aprind

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1

Diferență și păcat

shakespeare kant o caisă un dovleac platon novalis o rodie o cugetare schopenhauer picasso strugure și nucă de cocos rimbaud elytis aguridă și extaz bach și merele felii de pergamute

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

timpul din mâinile mele

timpul din mâinile mele nu potolul ne ține în viață ci foamea – zgândăresc eu în mintea mea ceva inteligent dați-mi vă rog două lame de tăiat venele (dacă nu cer așa îmi dă gumă de

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

cu alți ochi

de fapt sunt cel autentic (sunt altul) când mă privesc în oglindă cu ochelari am o privire verde și întretăiată de trecerea anilor ca o caracatiță îmi mișc brațele și în

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

am căzut într-o șoaptă

sigur că legea spune altceva dar n-ar avea nici un farmec dacă totul s-ar elibera dintr-o dată ca un ochi de căprioară în verdele pădurii trebuie să amânăm cât putem am iubit într-o

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1

Ca o nocturnă viața

în căușul serii citim aceleași pagini sub noi un mormânt gol deocamdată numai un violoncel de aer vuiește în el un violoncel de aer vuiește în aer își trece lemnul sensibil de la un ochi la

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

linia perfectă

linia perfectă unele cuvinte fac mai mult zgomot decât altele și chiar dor pentru că vin pe căi ocolite și reziduale pentru ele nu există o linie perfectă decât cea împlântată în palma

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1

Pastel

manual de haotică: omul măr cu picioare de marmură așezat cu grijă în parcurile mizerabile mușcând aerul în jurul apelului telefonic se concentrară curioșii astfel că trebui să pun palma peste

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Schimb de experiență

despre lucruri deja spuse despre o iubire deja iubită o minciună mințită pe la amiază o zi de altădată actualizată depozit de curiozități în care descoperi o fotografie două buze apropiate în

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Rana

și spun dușmanilor mei: dați-mi o rană să-mi fac cuțit pe măsură să-mi fac eu însumi femeie din osul meu – diapazon ce absoarbe orice încordare și neliniște Dar la ce bun când în trupul

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Anotimpurile poemului

cine tulbură sacrele rotații ale sânilor tăi ? gustul vinului – gustul primăverilor din adolescență – un amalgam de frunze respirând prin cămașa descheiată? iată returul greșelilor și erorilor mele

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Eva care a devenit Eva

luna înfiorându-se ca o piersică pe crengile uscate ale nopții mâinile tale întinse către miezul invizibil ce îmi obturează pulsul aberațiile melancolice sau romantismul incoerent creează o imagine

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

închis într-o năframă

pe câmpul de mătase tremur de frig îndur totul numai să pot distinge desenele ce se insinuează cu atâta finețe pentru că ezit și mâna mi se oprește dincoace de gest durează ani lumină până să

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

singur cu tine

seara deloc liniștitoare pune stăpânire pe cameră într-un colț întunericul e tăiat de un fir de păianjen de-o parte și de alta morții cu vii stau de vorbă (obiectele moarte cu cele abia intuite în

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

contrabandă cu fluturi

vecina mea împarte pe sub mână dantele fine celor care îi zâmbesc cu subînțeles – dar desigur cu multă prudență își alege și torturează victimele transfer de nesiguranță de la cuvânt către

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Era burticilor goale

și dintr-o dată se făcu o vijelie care aduse mari minuni și schimbări pe pământ... se făcea că pe stradă apăruse o nouă modă sub tensiunile politice și mișcările social-psihice ale demodaților de

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1

Despre moarte, cu indulgență

dureros apocaliptic ironic acest sentiment coboară ca un ambasador fardat aranjat parfumat dintr-o limuzină tocmai pe strada asta moleșită chiar în fața terasei unde fiecare șade cu spatele la

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Cândva mi-am dorit

versul clasic dar cine s-a întins după prima piersică? a fost un fel de anotimp reținut cum ar fi rima o mireasă pentru vers versul de culoarea săpunului și gramatica soacră a cuvântului (căci

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1

Pietrele

dimineața înainte de a coborî din pat când roua mărește și tulbură percepția flori de lapis lazuli plutesc peste frunte „cine e fără de păcat să arunce primul” – a ales poetul să strige și

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Mi-e mai ușor...

Mi-e mai ușor greierii achită notele de plată îndrăgostiții cară provizii iubitelor e semn că tomnaticul a venit mi-e mai ușor să te iubesc în lemn de nuc cioplind un coș pentru

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
3

Pictorul

culorile urmează în liniște lucrurile numai pânza cade tăind peisajul în două fluturii se ridică de la pământ cu aripile încărcate de uleiuri în zare pensula retușează amurgul și

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1

Poem pentru mâna stângă

îngeri sălbăticiți mi-au trecut prin mâini strigătul lor de luptă m-a îndârjit atunci când ți-am spus bună-dimineața ceva din ritmul lor s-a adeverit când ne-am atins întâmplător și s-au pus în

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Pălărie pe text

prefer bucuria fără conținut și durerea fără conținut pentru că atrag o seninătate aparte în suflet și când ești greu de atâta memorie îți spui că e timpul să dai afară – „hai să ne împăcăm” a nu

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
2

Rugaciuni

I Eu sunt poetul primelor cuvinte, Al tainei lor, și-atunci când le contemplu Mă rog la poezie ca-ntr-un templu În fața unor sacre oseminte. Vor fi fiind lipsite de-acel eu, Nu-și folosesc

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Invazia greierilor

mă aflu pe drumul spre casă după o zi de muncă tărăgănată ferestrele îmi luminează adidașii albi ei se reflectă pe gardul viu ca un foșnet străin nu știu ce anume leagă acest lucru de

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Gustați merele poetului

dar poftiți vă rog serviți nu sunt chiar atât de acre prospețimea lor este proverbială poate că le-a cules el însuși prea devreme dar astfel nu riscă să le doboare vântul sau să le mănânce

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1

Eu și potrivnicul meu

inima ți-o cunosc e un corp geometric căruia i s-au retezat colțurile și în loc de suprafață i s-a deschis un câmp ondulatoriu în relație cu lumea e un psalm imperfect scris cu sânge pe

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
3

Serviciul de ceai chinezesc

visam ceva foarte adevărat cum că lumina e o oglindă înrămată de întuneric zăream în ea într-un fel anume totul ca și cum ar exista mai multe toturi oglinda se afla într-o cameră spațioasă cu

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Pseudo-eseuri

1. înaintea cuvintelor – umbrele sonore 2. coșmar cu muguri calcinați ce zgârie cerul care-a adăpostit lumina ucigașă 3. în fața ușilor noduroase – iată-ne îmbrăcând scheletul

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Circul

emblematic surâs al copilăriei moartea surâzând pe sârmă (jos plasa care asigură continuitatea) aleargă animalele stenografiindu-și pașii pe nisip pe rumeguș sub arcul cravașelor (cineva a mai

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Fantazii

*** din înalturi ochii tăi împrăștie flori de sare adunând cerbii singuratici *** îngerii-demoni ai neliniștilor mele ca niște gene în prelungirea ochilor tăi… *** îngăduie-mi

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Fantazie

drum de țară, dimineți încremenite prin ochiul fumuriu dintre văi se ivește o viziune trosnind în pustiu mâna ta caldă aburind a dorință caută somnul, pe când norii întâlnesc izvoare pe

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

Autobuzul de \"și douăzeci\" (fragment)

(mâine e duminică) voi veni dimineața devreme la tine fiindcă va fi o zi specială însă înainte voi trece pe la florărie voi cumpăra niște clopoței să te trezesc dar să nu fac prea mult

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
0

O casă din ghelarul dispărut

O CASÃ DIN GHELARUL DISPÃRUT mirosul zăpezii parcă a împrumutat o mostră-concept din amintirea unei copilării zgândărite cu o casă de cultură în care niște legende își făceau apariția în carne

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1

Trebuie

TREBUIE trebuie să auzi un sunet – ca să înțelegi liniștea dar trebuie să ocolești prea multa fericire – ca să înțelegi liniștea trebuie să cunoști măcar o taină – ca să poți ține un

@nicolae-szekelyNSNicolae Szekely
0
1
Toate cele 47 poezii sunt incarcate