Poezie
Pescarul
1 min lectură·
Mediu
am fost pescar dar nu am închis niciodată ușa cu yala
(pe malul unui lac înaintez cu o lanternă în mână)
în halat de casă – poet bucătar –
sunt atent la toate mișcările din jur
aprind cuptorul curăț peștii de solzi aduc de pe terasă cartofii
e un robot în mine care pescuiește în locul meu
suportă toate mizeriile anihilează melancoliile
îmi arată ce e bine și ce nu se potrivește –
apoi sortez liniștit cartofii
și îi arunc înapoi în apă
013298
0
bine te-am regasit, chiar daca nu-ti mai amintesti cine sunt... ai dreptate despre anihilarea melancoliilor, acelasi robot locuieste in multe trupuri de-altfel, partea care ne tine la suprafata e poate tocmai acceptarea, resemnarea ...
cu drag de regasire
anana