Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
gâtul de lebădă al dinozaurului
continuă să prevină rigidizarea pohetului
și eu care eram atât de aproape să-mi spun toată povestea...
acum tac și intruiesc imaginarele forfecuțe
cu care tăiam sfios dar hotărât
lumea în fâșii
apa care curge în zig-zag
norii strânși sub streașină
copacii alunecând pe lîngă dârele de fum
sirenele albe ale nopții căutând soarele
în genunchi
în fața genunchilor de căprioară
ascult fibrele stârnite de teamă
dar e prea liniște
așa o liniște că aud cum îngeri
ciugulesc nestingherit de pe timpani
052738
0

aveți un stil ușor recognoscibil și vă apreciez poemul ca poem de stare, atmosferă, notații psihologice în cheie metaforică, cu accente suprarealiste.
Dacă îmi permiteți o sugestie la primele două versuri...
\"gâtul de lebădă al dinozaurului
continuă să prevină rigidizarea pohetului\"
pe considerentul că \"rigiditatea pohetului\" apare ca o stare permanentă.
Rigidizarea are \"ceva\" de acțiune, adică înlătură ideea de abis, final etc, ca și cum moartea ar fi o stare de acțiune, nu un dat final (rigiditatea).
E un poem bun, ca multe altele pe care am avut onoarea să le citesc.
Cu stimă,
liviu ofileanu