Poezie

Eva care a devenit Eva

1 min lectură·23 noiembrie 2004

Mediu

luna înfiorându-se ca o piersică pe crengile uscate ale nopții

mâinile tale întinse către miezul invizibil ce îmi obturează pulsul

aberațiile melancolice sau romantismul incoerent creează o imagine –

cine oare interceptează aceste conversații? aceste conveniențe? (linia

telefonică e moartă) cuvintele se recompun din primele sunete care

au căzut vreodată din gura demiurgului Din coasta egoismului ceresc

pentru a nu cheltui prea mult orgoliu masculin a fost trezit trupul tău

femeie

noaptea rece în care alergând

spre nicăieri luna

suferă o ruptură de menisc

(e genunchiul tău licărind în fereastră

sau fildeșul se împotrivește înserării?)

spre dimineață genele tale

săbii ale nopții –

presărate pe cărțile nedeschise

și minorul existenței mele

judecând lumea

chiar și cuvintele modeste te divinizează fără a te consuma însă

coapsele tale devoră texte întregi “se crapă de ziuă” ar putea fi numit sexul tău –

o fata morgana vulgară pentru amantul discret (al literaturii? al singurătății?)

corpul tău e privit ca și când nu ți-ar aparține de drept iar atunci când te dăruiești

nimic nu mai poate fi tangibil nimic nu mai merită cucerit

poate doar un limbaj suprasaturat de semne și lingușeli (ești goală și tu nu o știi)

002.908

Nicolae Szekely. “Eva care a devenit Eva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-szekely/poezie/95414/eva-care-a-devenit-eva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.