Poezie
Pseudo-eseuri
2 min lectură·
Mediu
1.
înaintea cuvintelor –
umbrele sonore
2.
coșmar
cu muguri calcinați
ce zgârie cerul care-a adăpostit
lumina ucigașă
3.
în fața ușilor noduroase – iată-ne
îmbrăcând
scheletul timpului
4.
nașterea lunii: o mie patru sute nouăzeci și…
din retortele magilor fumegă încă
un fragment din piatra vie
în umbra întunericului
5.
sufletul
argintul viu al universului
prins în absența nemuririi
6.
unde-mi întâlnesc eu
absența?
pretutindeni unde nu sunt eu.
astfel sunt prezent peste tot
afară de acolo unde mă aflu.
eu mă gândesc acolo
unde nu pot fi
dar cum de-acolo mă percep
urmează că sunt o oglindă
în care absența mea
se vede.
7.
labirintul –
esență de spațiu suprimat
8.
suferința celui ce suportă cuvintele
și nu le naște încă o dată
ca timp
9.
cuvânt
epuizat de privirea absolută
de dinaintea rostirii.
10.
iluzie perfectă
realitatea
adormită în materie.
11.
să regăsești chipul pe care-l cauți
(apa din ochii tăi)
fixând privirea pe un obiect oarecare
întâmplător și imposibil -
apariție
în nisipul umed
la retragerea mării
12.
ce-a fost înainte:
umbra sau întunericul ?
13.
fugară privire scurta primăvară
din miezul lui decembrie
în parcurile goale (ca o tigaie)
sub care amenință o lavă
metafizică
14.
ca niște frunze în cădere
- viitoare cristale amorfe -
lumea-și va fi curbat deja
întinderea
din lipsă de spațiu
15.
umbra gândului de pe frunte -
amestecul dintre cuvânt
și uitare
(foame și mirare)
16.
pe spatele crustaceelor
circuite integrate
(ale celor zece porunci)
17.
mi-aș da poezia
cu toate literele ei
ce împânzesc întinderile de celuloză
pe colecția ta de fluturi
din spatele fotoliului:
fereastra ce întotdeauna dă înspre noapte
18.
degetele tale prelungi
încolăcite
pe minutarul flămând
19.
metal îndreptat asupra frunții
punct magnetic
al simțurilor
unde înflorește
teama
20.
nevoia de-a striga (teamă)
a fluturilor
ce s-au apropiat prea mult
de realitate
002846
0