Poezie
Terasa cărămizie
O revenire
1 min lectură·
Mediu
cărămizie terasa, cărămizie în amintirea
cine știe cărui apus de soare îngropat sub masa unde
îți depuneai în secret
cocoloșul cleios al gumei de mestecat.
trântești uneori păhăruțul
(iritat că prea l-ai răsfățat culcușindu-l în palmă)
și-i vezi cioburile împrăștiindu-se străveziu pe
cărămiziu în căutarea gurii pierdute.
cărămizie poala sălciei plângătoare.
cărămizie ploaia pe ultimii centimetri.
descoperi că și picioarele mesei,
că și picioarele anumitor prieteni
precum și pedichiura celei ce trece
seară de seară pe-aici scuturându-se de nămol
capătă o nuanță cărămizie
diluată treptat de căderea nopții.
va trebui să-i dai dreptate hulubului destrăbălat
când îl vezi ciugulind șunculița de pe tartină,
pâinea lăsând-o pentru pisici,
dorindu-și neapărat să se îngrașe,
să nu mai poată zbura
dându-și seama că niciodată nu va fi în stare
să înțeleagă terasa văzută de sus –
mai ales atunci când își fac apariția oamenii cărămizii
și insistă să i se bage în suflet
omului de cărămidă.
033.974
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Popa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Popa. “Terasa cărămizie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-popa/poezie/249413/terasa-caramizieComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRPoezia respiră într-un spațiu colorat în cărămiziu, în care toate lucrurile au această culoare, ca și cum în realitatea creată de versuri există o singură nuanță, cărămizie.
Nu întâmplător cărămiziul este culoarea zgurii, ce simbolizează întinarea , mizeria și opacitatea.
Nu întâmplător cărămiziul este culoarea zgurii, ce simbolizează întinarea , mizeria și opacitatea.
0
NPVă mulțumesc. Acum nu mă mai simt chiar atît de singur la terasă.
0
să înțeleagă terasa văzută de sus\"–o lumea in miniatura;
din punct de vedere stilistic, utilizand repetitia (vezi, epitetul cromatic \"caramiziu\" s.a.) reusesti sa amplifici valoarea afectiva a continutului de idei dand poeziei, in mod voit, o nota de patetism si o nuanta \"cărămizie în amintirea/cine știe cărui apus de soare...\"
iata ca si dimensiunea spatio-temporala a evocarii unor intamplari reale are o tenta \"caramizie\": timpul s-a timpuit apropiindu-si toamna, sentimentele s-au ofilit, prieteniile \"capătă o nuanță cărămizie
diluată treptat de căderea nopții\"
ultimele doua versuri pot fi (eventual) revizuite, pentru a asigura deplina reusita prozodica a imaginii din final
apreciere, amalia