Nicolae Goje

cu toții râdeam de-un perete și curgea berea și plutea fumul și totul vibra în vocea barbară a unui solist mort care trebuia să fi fost gras cu toții râdeam de metafizică eram pe rând

Dor de mine -ntr-un pahar cu apă inimi rupte-ntre picioare agățate cu cleme la uscat dor de bătături în călcâie o bucată de slănină se prelinge pe corzile chitării e din

Câtă lămâie găsesc sub perna trezirii plutesc în acid și așa am un chef să visez orice că sunt altul sunt altul față de cel ce noaptea trecută mă amenințam fă ce-ți zic ori îți arăt cine

decât să plutesc în var căutându-mi ochii sau să așez un coș în fața ușii de intrare în caz că ar cădea la vreun cutremur plăcuța cu numele sau să pensez note de pe

știi e ca mersul pe bicicletă călătorești mai repede consumi mai puțin efort da-i mai greu la pantă abruptă și e cam frig bine că știu

Ninge și mi-e atât de sete c-aș bea și balta aia plină de nămol care sigur o să-nghețe până ajung acolo chiar și șobolanii de crâșmă beau sânge iar eu rătăcit nu găsesc un cuțit oh ce

Am deschis cartea la întâmplare și te-am văzut sub forma a câtorva rânduri cu corpul rotunjit în S gura voluptoasă în R ochii oglindă O vorba tăcută în H iar sufletul crivăț V foloseai adesea

e-atâta zumzet în spatele cortinei ou gata să eclozeze iminența spectacolului iar eu, singurul spectator mă așez în primul rând

vreau să calc pe frunze moarte și să strig la luna egipteană dimineața-mi arde-n flăcări mă tai cu pixul pe coapsă trag perdeaua translucidă peste geam să văd

te uiți pe ceas e trei și treizeci și șapte de minute și-ți spui ce trece vremea când ești cu ea e ceva lume prin parc copacii sunt pe jumatate desfrunziți

Cad copaci în flăcări Fulgeră, ninge, tună Ies mortii din groapă și ma trag în ea. Urlete mă lovesc în cap ca pietrele Gerul îmi taie degetele urc într-un copac sa

Singurătatea îmi ține companie și e liniște. Îmi place pacea, Însă corpul meu mă trădează Și începe să dea cu pumnii în pereții infinitului pe care nu credeam vreodată

Cred că te temi De focul meu prea aprins Că-ți va topi Gheața din priviri. Prefer să nu încerci să gândești Și să vezi că singurul lucru ce ar rezulta ar fi apa.

Sunt tânăr și nu mi-e somn. Aș vrea să sar din apartament, Ies însă doar pe balcon Și mă uit spre cer. N-am nici o patimă, nici vis de înalțimi. Mă-ntorc cu interes către pământ Și

Singur mă uit la trunchiul unui copac. Stau aproape și contemplu fiecare loc în care a plesnit scoarța. Mi-e drag copacul, Mă duc și-l îmbrățișez Și-mi imaginez că-i numai al meu. Îmi

În timp ce alergam cu coșul gol spre tine cu atâta ușurință încât parcă zburam Ai început să arunci cu pietre spre mine. Unele-n coș Altele-n cap. Iar când am ajuns în fața