Nicolae Goje

Tuneluri ascunse se întrepătrund și se ceartă insidios prin vacuitatea lor susțin Copacul vieții ce suge din mama natură ca sălbaticii de la lup care au așezat pietre înroșite pe care să călcăm cu

E o poezie ciudată să zici că obrazul lui Jim e totul seamănă cu suprafața lunii și trebuie să îl iubești iar apoi să te ferești de tine și să omagiezi oceanul oh, da, oceanul mereu i-am spus

Aicea suntem noi noi doi sau doar eu credeam că suntem noi Când noi eram aici tu erai aici eu n-am plecat acum noi e doar o mulțime de eu-uri de eu-ri diferite îmi aud gândurile acolo departe unde

Toți pornim de la un punct, o licărire de idee, ceva care crește asupra noastră și ajunge să ne sufoce. Și totuși nu e nimic tragic în asta, e doar lipsit de sens. undeva am mers împotriva naturii

crezi că mai îmi pasă după ce atâția oameni îmi caută numai greșeli de ce să vreau când e atât de dulce fiecare moment defapt chiar nu vreau să vă ia dracu instincte să te ia dracu

auzi aș vrea să continuăm însă parcă lipsesc câteva mirodenii întâi m-am gândit la piesa the thrill is gone apoi m-a lovit ca o finisare de șmirghel de-a lungul a 10 minute de dragoste, de

Când ne-am dat pe hintă ca niște copii tu nu ai schimbat un cuvânt Pom, pom Atâta liniște atâta lipsă de durere ecuații a energiei potențiale a fiecărei celule inconștiente și o recursivitate

nimeni nu părea să fi anticipat deși toți știam pe când ne mângâia soarele pe față iar luna doar o visam că-ntr-o duminică după ce va veni mama de la biserică iar părul lung și îmbibat de

Nu știai că iubirea e rea că nici măcar electronii nu se ating că interpretarea se întoarce mereu la trup și suntem făcuți din substanța viselor iar viața e înconjurată de vis

pârâul se îndepărta penetrând sânul naturii frunzele din ce în ce mai senzuale mureau micii neprăjiți sfârâiau în stomac Dumnezeu mi-a ascuns dragostea pe-aici prin iarbă o secundă s-o

trăiesc în cuante (def.: scurte momente de 1 2 3 și) și în vremuri când toți locuitorii mi se revoltă că nu li se scrie istoria (adică nu se întâmplă nimic

I pedala de distors e limpedea oglindă pielea gurii tale e scrisă fildeș caut ca un rozător urban elefantul e rujat și-și bălăngăne coada o, atât de senzual în bătaia puștii durerea

act silențios pe fundal de respirații marine și vaiete după doi morți se simte prin nări o fantomă beată de la botezul unui punct devedere redevede sunt un embrion în dulcele tău uter

de fiecare dată eram virgin când i se înroșca părul în intensitatea vulcanică n-a trecut mult încă e plină peria din baia de serviciu de firele ei brunete vreau să uit și-n loc de