E o poezie ciudată să zici că
obrazul lui Jim e totul
seamănă cu suprafața lunii
și trebuie să îl iubești
iar apoi
să te ferești de tine
și să omagiezi oceanul
oh, da, oceanul
mereu i-am spus
non-poetry, what if philosophy is a woman
a quantum being eluding consciousness
as young as the first star
as dry as a simulation
beast of burden short circuited
water of love
Aicea suntem noi
noi doi
sau doar eu
credeam că suntem noi
Când noi eram aici
tu erai aici
eu n-am plecat
acum noi
e doar o mulțime
de eu-uri
de eu-ri diferite
îmi aud gândurile
acolo departe
unde
I feel as nothing
I really do I am in sheer panic
because there is no life after death
because i feel in my flesh
that there is not division by zero
because my will has withered like a vestigial
christul mort
csacrificiu copiilor, dar nu, este doar moartea vieții
până și satan ascultă
charon trece
din nou
eterna reîntoarcere a morții
informația e eterna
geometria
formele eterne
gândurile
un
Toți pornim de la un punct, o licărire de idee, ceva care crește asupra noastră și ajunge să ne sufoce. Și totuși nu e nimic tragic în asta, e doar lipsit de sens. undeva am mers împotriva naturii
crezi că mai îmi pasă
după ce atâția oameni
îmi caută numai greșeli
de ce să vreau
când e atât de dulce fiecare
moment
defapt chiar nu vreau
să vă ia dracu instincte
să te ia dracu
auzi
aș vrea să continuăm
însă parcă lipsesc
câteva mirodenii
întâi m-am gândit la piesa
the thrill is gone apoi
m-a lovit
ca o finisare de șmirghel
de-a lungul a 10 minute de
dragoste, de
Dor de mine
-ntr-un pahar cu apă
inimi rupte-ntre picioare
agățate cu cleme la uscat
dor de bătături în călcâie
o bucată de slănină
se prelinge pe corzile chitării
e din
Cred că te temi
De focul meu prea aprins
Că-ți va topi
Gheața din priviri.
Prefer să nu încerci să gândești
Și să vezi că singurul lucru
ce ar rezulta ar fi apa.
muzica doarme iepurește, plouă boabe
o auzi din când în când și pe ea cum respiră
la 200 km depărtare
nu ești sigur că vă atingeți și cu ochii
sigilați fluieri scenarii
întind mâna,
Când ne-am dat pe hintă ca niște copii
tu nu ai schimbat un cuvânt
Pom, pom
Atâta liniște
atâta lipsă de durere
ecuații
a energiei potențiale a
fiecărei celule inconștiente
și o recursivitate
nimeni nu părea să fi anticipat
deși toți știam
pe când ne mângâia soarele pe față
iar luna doar o visam
că-ntr-o duminică
după ce va veni mama de la biserică
iar părul lung și îmbibat de
Nu știai că iubirea e rea
că nici măcar electronii nu se ating
că interpretarea se întoarce mereu la trup
și
suntem făcuți din substanța viselor
iar viața e înconjurată de vis
pârâul se îndepărta
penetrând sânul
naturii
frunzele din ce în ce mai
senzuale mureau
micii neprăjiți
sfârâiau în stomac
Dumnezeu mi-a ascuns
dragostea pe-aici prin iarbă
o secundă s-o
trăiesc în cuante
(def.: scurte momente de
1 2 3 și)
și în vremuri când toți locuitorii
mi se revoltă
că nu li se scrie istoria
(adică nu se întâmplă nimic
Cad copaci în flăcări
Fulgeră, ninge, tună
Ies mortii din groapă
și ma trag în ea.
Urlete mă lovesc în cap ca pietrele
Gerul îmi taie degetele
urc într-un copac sa
cu toții râdeam de-un perete
și curgea berea
și plutea fumul
și totul vibra în vocea
barbară a unui
solist mort
care trebuia să fi fost gras
cu toții râdeam de metafizică
eram pe rând
Nu pot trăi cu tine
nu mai cred în spirit
ci-n viață și în conștiință
am căzut în material
din copilăria iubirii
și dintr-o dată nimeni nu va mai fi de acord cu mine
negația este esența
I
pedala de distors e limpedea oglindă
pielea gurii tale e scrisă
fildeș caut ca un rozător urban
elefantul e rujat și-și bălăngăne coada
o, atât de senzual în bătaia puștii
durerea
act silențios
pe fundal de respirații marine
și vaiete după doi morți
se simte prin nări o fantomă
beată de la botezul unui
punct
devedere
redevede
sunt un embrion în
dulcele tău uter
de fiecare dată
eram virgin
când i se înroșca părul
în intensitatea
vulcanică
n-a trecut mult
încă e plină peria
din baia de serviciu
de firele ei brunete
vreau să uit
și-n loc de
țântârimea s-a ascuns prin sălile de clasă
de picăturile ce cădeau constant, indiferent
și liber, în ciudă mie
banca e avionul spre pauză
pauza, e semn cu marker roșu pe tricoul
alb, ca o
Toate sunt așa
departe se prăbușesc
se transformă în melomanie
pătrunse de nebunie
neascultând nicio congruență
cuvinte nemăsurate, ace
timpul moare halucinant
acest eu doar