Poezie
jocuri de noroc
2 min lectură·
Mediu
țântârimea s-a ascuns prin sălile de clasă
de picăturile ce cădeau constant, indiferent
și liber, în ciudă mie
banca e avionul spre pauză
pauza, e semn cu marker roșu pe tricoul
alb, ca o zale, a orarului
e paragraful când mă pot așeza
în eterul în care stă de obicei ființa în re dorian
să joc poker
își părăsește locul în fiecare pauză
sa-și ude mâinile uscate din cauza
caniculei din cretă; e de serviciu
e rebelă-neobservată-de-nimeni-că-e-rebelă-deci-e-cuminte
e sigură ca o pată de cerneală
de pe fiecare pagină a caietului ei
că iubește tot ce e după gard
dau fold sau check mereu căci
sunt prea atent cum cântecelul de fată
cu buretele ce-i inhalează praful
se chinuie frumos să șteargă tabla:
se ridică pe muguri, se joacă cu urma lăsată
iși aranjează părul în oglinda udă
se apleacă după o cretă
\'hei, hei, ce faci, pariază odată\'
respira jucăuș, o musculiță ce lovește
sticla de care nu poate, de fapt nu vrea să treacă
un dirijor ce ametecă primitive cu lapone
cu nabucodonosori, cu acizi dezoxiribonucleici cu
cu destulă ură să-mi cadă dragă
clopotește zgomotos și poruncitor
fiertura de elevi se așază pe tabla de șah
profesorul predă mult, ea așteaptă
eu holșurubat de jumătatea de oră cu
fața spre față, ea e în spate
șterpelesc o privire fixă scurtă, dar de durată
ochi în ochi în ochi în ochi
de la căștile mele stereo, de la creta mea plină
de fată, de la întrerupătorul arterelor mele
afară din liceu
poate până mâine un sărut aleator
întâmplător, norocos, bulănos, dar true
de la dirijorul ce-mi amestecă lumea
001536
0