Poezie
păcate și bucurii
2 min lectură·
Mediu
Toate sunt așa
departe se prăbușesc
se transformă în melomanie
pătrunse de nebunie
neascultând nicio congruență
cuvinte nemăsurate, ace
timpul moare halucinant
acest eu doar ne-eu
viitor
cad în distincte păcate
iconostasul bibliotecii
așa cum eminescu mușca
din mere celule cenușii
ce le au toate animalele
brațul de lemn
axila urât mirositoare
putregăind în secunde fecunde
lumea se demistifică
paradisul informatic
moderna monedă
pirotehnie
totul ar fi perfect dacă
aș găsi sufixul antic
demonul ascultării
s-aud stringurile
oasele noastre albe amestecate
într-un cufăr
am visat că ne urmărea un mistreț
mistrețul era ...
vai mie
am vrut să adun toate stelele
într-o galaxie
să-ți întind haina-mi peste o baltă
dacă dintr-un vis te-ai născut
nu oare s-au înfuriat toți pe realitate
și s-au lăsat mușcați de dumnezeu
apoi am strigat ce putea fi bun
totul e așa cum am zis..
deschis în fire daimonice
amândoi suntem de acord cum nu se poate învăța estetica
e drept că nu știu când să mă opresc și când să încep
asta ar trebui să îți spună ceva
te poți opri din a visa?
poți controla un copac, al meu
nu eram când am creat lumea
și ți-am dat-o pentru a o ține în poală
nu a o strica
nemernicule
iar dacă s-ar putea aș dori
să evadez, să văd în ochi nori
așa cum e acum
ce ploaie grea a căzut astazi
002136
0