dintr-o topire...

mai lină ca umbra luminii pe inimă înre buze glezna lunei își calca întunericul dinții dimineții se sparg de oglinda feței tale smalțul ochilor mei trosnește de flacăra privirii fulgerătoare sângele bate prin rădăcinile inimii întinse spre tine ca ațele cașcavalului topit se lipește împietrirea tristeților sub pielea ta cerul soarbe din frunzele sufletului sucul fericirii înseninând zilele ce vin să mai umplem doar din visele arse pe rugul căzut în rătăcirea adâncă genune săpată prin ochii tai