Jurnale

mai lină ca umbra luminii pe inimă înre buze glezna lunei își calca întunericul dinții dimineții se sparg de oglinda feței tale smalțul ochilor mei trosnește de flacăra

NGNicolae Gavrilița

0

0

Sunt atât de singur în noaptea asta nimeni nu-mi poate sufla de pe umeri lumina de stele ce se așează praf în liniștea aceasta desăvârșită se aduna parcă sunt un vas în care curge un râu

NGNicolae Gavrilița

0

0

Viața! O țigară, scuturi păcatele de pe tine ca scrumul apoi iar\' tragi în tine si iar\' scuturi (pământul o scrumieră mare) așa până la:filtru-moartea prin care v-a trece doar

NGNicolae Gavrilița

0

0