steaua mă prăfuiește

Sunt atât de singur în noaptea asta nimeni nu-mi poate sufla de pe umeri lumina de stele ce se așează praf în liniștea aceasta desăvârșită se aduna parcă sunt un vas în care curge un râu linistit tăcerea e un cosmos mult mai mare în care stelele își văd eliberarea chiar și când e spațiu între cuvinte O,dacă aș reuși să tac o secundă măcar ea s-ar desprinde să treacă printre nerostirile care poate sânt muguri de primavară în așteptarea ei...