Poezie
asfințitul durerii
1 min lectură·
Mediu
asfințitul durerii
crengile de plumb a ochilor se topeau în răsărit
picurii în cădere se alungeau în cuie
aripi de ecou
curge nisipul din sticla ochilor mei
retina de fum
și fumul ochilor îmi îmbracă vântul pe munte
și-i mistuie penele
marea cerului își înghite valurile
ca un cimitir
doar stelele în fruntea mormintelor de spumă
mai poartă-n oglinda razelor
aburii amintirii
se preling curcubeie
turnând culorile-n porii talpelor mele
pasul pe-o strună de sânge
și unghiile se îmoaie
în zeama somnoroasă de lună
îmi plimb prin odăile inimii dinții fericirii
și-n torentul cel mai abundent de sânge
îi cufund să se tocească
altă dată vine
oasele-s pline de plumb
hai mistuie-mă și ascute-te
de piatra de carne
012.632
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Gavrilița
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Gavrilița. “asfințitul durerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-gavrilita/poezie/1804289/asfintitul-dureriiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
sau AL ochilor, daca plumbul e AL ochilor.
in niciun caz, A. :) dar nu e nimic.
ca si TALPELOR se zice TÃLPILOR
si IMOAIE se zice INMOAIE, adica ÎNMOAIE
iar
\"dintii fericirii\" e ingrozitor, intelegi? ca expresie, ca imagine, ca ce vrei.
dar nu-i nimic.
ca si \"marea cerului\" si \"oglinda razelor\" si \"odaile inimii\" sunt la fel de ingrozitoare.
ce mai conteaza?!