arsura
Mi se aprinde omoplațul stâng licărind din urmă ca o grămadă de furnici din lavă coborînd flămânde în mine treptele se macină (mi se pare că toti avem trepte întinse în suflet ca părul
NGNicolae Gavrilițamă caut
mă caut în ochii tăi crapă zidul înstelat pe pânza oglinzilor căprui cu fiece privire mă preling pe sforile întinse a luminii în ochii tăi prin crăpături de lacrimi
NGNicolae Gavrilițaritual
priviri priviri priviri în fundul cerului din jos lucruri tăcute cu fundul gol privesc în alte lucruri cu fundul gol care privesc în alte funduri de ce oare noi,oameni să ne băgăm
NGNicolae Gavrilița***
Tot ce mă înconjoară e pulbere, praf din granule care trec ca un stol de păsări printre norii inimii mele singura jertfă singurătății adusă pe altarul cerului n-am săpat nici o peșteră în tăcere
NGNicolae Gavrilițadizolvare
nu mai cauți nici o privire să-ți arunci singurătatea în spuma clipirii cuiva evit ochii în această stare ei îmi par ca apa mării plină de corăbii rătăcite care nu-mi văd orizontul
NGNicolae GavrilițaAlinei
o cutie plină cu soare mi-e frică s-o deschid uneori când sântem numai singuri mi-e frică de lumea aceasta prea palidă să nu-și pună gura luminii murdară pe ea spațiul este gol și tot universul
NGNicolae GavrilițaDe dragoste
Pielea o scot ca un palton de pe mine Și-o pun în cuierul unui copac. De te uiți la soare,vezi o pată,pulsează spre tine,– Eu umbră îți fac. Și-n carne rămas, Cu sânge împroașcă inima
NGNicolae Gavrilița***
Cu pânza de nori îmi învăluie limba, Topirea iernii s-o simt, Să mă strângă cerul cu promoroaca– Stelară husă pentru cuvânt. O pot ascuți de coada meteoriților, Să-mi lepăd suflarea-n pene de
NGNicolae Gavrilițacântuleț
Sa lăsat cerul pe spatele meu, cu părul de nori s-a întins, pe pielea-mi cu limba de pori zăpada a plâns. Și-am smuls coajă de copac să-mi scobesc scorbură în luna de lemn cu cratere de
NGNicolae Gavrilițaasfințitul durerii
asfințitul durerii crengile de plumb a ochilor se topeau în răsărit picurii în cădere se alungeau în cuie aripi de ecou curge nisipul din sticla ochilor mei retina de fum și fumul
NGNicolae Gavrilițascarpin durerea
scarpin durerea în rugina-ncrustată pe cer și spinarea mi-o întind ca o toamnă – smulsă din lacrima ta dessolzire-n tristețe cu petale din stâncile inimii mele bronzează cu iarbă coastele
NGNicolae GavrilițaPoezia
Poezia înfrățește cum înfrățește secunda viața cu moartea și clipa ziua de zi poezia e o cometă desprinsa în cosmosul tău din orbita mea ea e sângele dragostei circula doar între
NGNicolae GavrilițaEfemeră-i numai carnea
Merg pe un val care trece în veșnicul mâine. Trag o ață subțire între tine și mine. Liniștea surdă urlă tăios… Orice semn pe hârtie scoate durea din os. Oase uscate din mine
NGNicolae GavrilițaPrivesc la viață ca prin fereastră
Privesc la viață ca prin fereastră Îmi este frică după coaja copacului de sticlă să văd setea frunzelor de toamnă și-n părul sur al bătrânilor iarnă siberiană Pe stradă mergând mi-a
NGNicolae Gavrilițade aceea
de aceea creierul meu se-nlemnește fiindcă cuiele Tale-’s înnalte de aceea inima mea se împitrește fiindcă în sângele meu sărutul Tău trăiește de-aceea sufletul meu o picătură-naripată
NGNicolae GavrilițaHaiku
Moartea o floare veșnic înflorind din viață ca anii în mine
NGNicolae GavrilițaCătre suflet
Orice braț al gândului cuprinzător te-nspăimântă-ngrozitor orice ochi te zgârâie adâncimea ta îi năruie mii de pietre amintiri în străzi Cronos a zidit între abise șerpuie visele ard in
NGNicolae GavrilițaSpinul
Pălărie verde cu-un smoc de ace roz pe ea plângeam și-n spinul fin se-nfipse lacrima plângeam cu zâmbetul ,cu plânsetul și rugămintele-mi plângeau plângeam cu cimitiruri de-amintiri, bătăile
NGNicolae Gavrilița* * *
Iubito, lacrimile tale sunt dulci Ca primăvara topirea de fulgi, Ca topirea-n aortă a sângelui meu De muzica pieptului tău. Când mergem de mână Pe iarba nou așternută Și-ți simt zvâcnirea din
NGNicolae Gavrilița* * *
Astru-n mine te-ai aprins Cine-n carnea mea te-a-nchis În orbite două vise O cortină pe culise Adincire fără margini Litere fără de pagini. Semănat pământ cu vii Limbă mi-o îmbeți cu
NGNicolae GavrilițaRugăminte
Lasă limba ta în gură. Ca o pasăre în peșteră să cânte. Ca să-ți cânte nepătrunsul tău cel din lacrimă de zeu. Þine-o-n temnița cerului tău nemărginit, să-ți desfacă în cântări ecoul ce
NGNicolae GavrilițaSpinarea cerului
Cu ceața ta senină Învăluie-mi ochii din țărână, Șterge-mi praful rece de pe frunte... Fă-te tu cu mine punte... Cu-n picior de curcubeu Leagă-ți pieptul de cordonul meu, Leagă buza mea
NGNicolae GavrilițaPlecăm
...cu pasul mândru cu fața-n sus,parcă ducem cerul la nori, plecăm, parcă scoatem noi singuri soarele din zori, plecăm, mândri că ducem pene la aripi ce schelete ne-așteaptă, mereu călcând
NGNicolae GavrilițaInima mea
Inima mea e femeie. Doamne, i-ai dat și organ sexual În orbitele mele, Și burtă, să rodească în sufletul meu La bronzata de toamnă cădere de frunză... Ea, când țintesc, se fecundă Și pădurile
NGNicolae GavrilițaCrucile
Ce curgere ciudată! Urcă pe matca pietrificată în sus la muntele Golgota...doar ea necurmată... pas de Isus. Un șuvoi fierbând cu clipe,curge – sânge rătăcit după inimă, pe valuri lin tremură
NGNicolae GavrilițaCreștere spirituală
Noaptea... deasă Cu nisip negru Mi-a presurat ochii... Cu fiecare clipire de rătăcire m’apropii... Încep să urlu de frică Aș vrea să mă trezesc Însă urletul meu Doar în sus mă
NGNicolae Gavrilița