Nicolae Diaconescu

De-ai fi rudă cu dom* "Prim"
Textul, zău, ar fi sublim
Prefer însă ca să știu
Că n-ai soțul...bulangiu

Proza e bine scrisă, are toate ingredientele pentru a ține cititorul captiv, mă intrigă doar faptul că te lași furată de modă cu un titlu în engleză. În limba \"dacă\", asta pe care o vorbesc până și basarabenii, succesul ar fi fost același, sau poate nu, era nevoie de o bomboană cu sclipici pe coliva locotenentului Vasea.

Nea Vasileee, se spune că niște băieți deștepți au lansat mai demult un manifest literar, \"Boierismul\" parcă se chema! Știu că se născuse mort, dar chiar și Domnia Ta să treacă la \"furculition\" nu m-așteptam, pardon, e mai elevată exprimarea, \"first subway\".
Altminteri, \"cobori, aștepți, destinul decide, vorba unei muze, toți bărbații pe care i-a cunoscut au dorit-o... tăvălită.

Cine ia atitudine împotriva celor ce au lovit sau lovesc în simbolurile noastre(indiferent de domeniu) merită un respect deosebit, mai ales că nu de puține ori aceasta presupune un risc.
Am auzit doar tangențial de A. Toma casre într-o anumită perioadă devenise ceea ce este azi domnul....Vezi, eu n-am curajul să-l numesc dar la fel ca atunci și cel de azi a distrus și distruge destine. Poate nu la amplitudinea anilor 1950-1960! Analogia este însă perfectă!

Deși titlul nu e \"ziaristic\" prefer forma pe care ai postat-o, e vizuală, romantică, aș spune că mi-a provocat chiar nostalgii.

Anda preferat o cramă
Cu vin mult și...panaramă
Of Doamne cât m-am mai rugat
Să vină-n anticariat

P.S. La Galeriile de artă Grumăzescu din Iași (Anticariat) violonista Delia Diaconescu a susținut un scurt recital cameral.

Poți face multe dar urgența număru unu ar fi să nu mai \"uiți\" robinetul deschis, curge, curge, curge,....apă care nu se poate bea.
\"arunc la derută trei morți pe masă\" sau \"când m-am urcat mi s-au crăpat blugii în fund\" sau \"mă doare .... mă moare...pentrucă viața își recunoaște viața\".
Un text sec de vreo emoție reală, făcut să epateze și poate de aceea total eșuat.

Probabil că după atâta \"cafteală\" pe care ai primit-o de la tăticul tău ai devenit înțelept!
Dodule, am numai cuvinte de laudă, ești o personalitate distinctă în evantaiul agoniei și de câte ori îți văd numele (fie la un comentariu fie la o creație proprie) dau click imediat.
Probabil ești vulnerabil (ca de altfel noi toți) uneori, la critică, îți amintești, ai scris mai demult o proză foarte bună cu participarea ta la un concurs unde ai dat coala albă și tocmai pentru acest motiv ai fost singurul \"admis\", subiectele fuseseră greșite. Am fost dezamăgit că după ce ți-am adus niște observații ai retras textul imediat!
De data asta e totul perfect, doar... \"că ce avem mai de preț..\" zgârâie un pic.
Cu admirație un cititor fidel, Nicu al Popii.

Se pare că morbiditatea e contagioasă! Unele poete (domnișoare, doamne) \"risipesc morții de prin buzunare\", tu, mai grijulie, îl porți ca pe o \"povară\" \"de parcă aș duce un mort pe brațe și nu aș avea cui să îl las\".. \"de parcă aș fi eu însă-mi mortul din brațele mele\".
Se dorește să se transmită o imagine spectaculoasă dar care sună atât de fals!
Draga moșului, ce Dumnezeu atâta priveghi? Știu cât \"suferi\" când vezi \"o pasăre mică înghețată pe zăpadă\"! Îți împărtășesc \"durerea\" că am pățit-o și eu, am avut un curcan și în loc să-l fac sarmale de Crăciun am observat că are creasta vânătă și căsca! L-am tăiat și i-am descoperit o tumoră la cap ce se prelungea pe gât și în plămâni. Ditamai păsăroiul zăcea înghețat pe o zăpadă albă imaculată. Doar Japonică, un dulău labrador se zbătea în lanț și scâncea. Voia să pape curcanul! După lungi deliberări l-am pus într-un sac de plastic și-am \"navigat în altă parte\", pe o câmpie albă înghețată și am strigat: \"Deschide-mi, sunt eu\" ți-am adus în dar o ofrandă. Cine crezi că a primit-o?

De ce am vrut să las un semn? Citind această proză mi-am amintit o întâmplare tristă. Era în preajma Crăciunului, fata era crescută la țară de socri și ne pregăteam să mergem acolo. În acea zi a început așteptarea mea, ora 16, 17, 18, 19, 19 și30, în sfârșit la ora 20 fără un sfert apare soția, îi clănțăneau dinții de înghețată, avea două pungi de plastic în care erau mandarine, portocale și câteva banane. Am stat la coadă mi-a zis ea. I-am luat pungile șile-am aruncat cât colo, nu se putea fără astea? Crezi că merită? Cu prețul vieții? Crezi că de sgârcit îți fac scandal? Eram o furie, îmi venea să sparg să... Am luat cinci sute, de câte o sută și le-am rupt în bucățele. Soția plângea încetișor, a adunat hârtiuțele de pe jos și le-a lipit cu leucoplast. Între timp mă liniștisem și eu. A mers la Banca Națională și a recuperat banii...Cât despre fructele exotice...Delia s-a bucurat enorm când le-a primit.

Salut Vali Slavu și la mulți ani!
Acum câte ceva și despre locul cu pricina, \"profunzimea adâncimii abisale\".
La o ședință lungă și plicticoasă, îi întind tizului meu Vasile Diaconescu o hârtie mâzgălită și-l întreb ce părere are. Îmi șopăcăiește la ureche, colosal, abisal, vertical, dar schimbă-i numele în \"Odă păsării negre\". De fapt n-a folosit nici diminutivul pentru \"pasărea neagră\", i-a spus pe nume direct, într-o limba neaoșă, dacă. Am râs deși la prezidiu se discutau lucruri foarte serioase! \"Las\' că-ți fac analiza pe text! Să mi-o dai și mie, neapărat! a mai zis el.\" Cum limbuția noastră atrăsese deja atenția am continuat discuția după ședință.
Încurajat de euforia tizului îi prezint \"oda\" sub numele inițial, \"Fântâna\" și cenzorului de acasă. Dezastru total, arunc-o, nu e nimic de recuperat, mi-a zis, dacă vrei să te compromiți iremediabil postează porcăria pe site. Mi-a fost imposibil s-o fac să-mi explice de ce, așa că am renunțat.
După câteva luni mă văd la altă ședință cu Vasile. Să-mi dai neapărat Oda, am inaugurat standul \"Creații artistice neconvenționale ale inginerilor absolvenți ai Școlii Politehnice din București\". Mie asta îmi place, a mai adăugat el, nu mă interesează ce părere au alții.
Bine Vasile, postez \" Oda\" pe site și ia-o de acolo, fă ce vrei cu ea.
Acum dragă Vali, dacă și ție ți-a plăcut, eu ce să mai zic, Vasile a avut dreptate, deși sunt pudic, pasărea neagră e-nceputul și sfârșitul a toate câte sunt.
Mulțumesc pentru comentariu, \"incursiune în abisul cunoașterii\", e tare!

Aș vrea să te ajut. Pentru a avea elan să mai întreprinzi ceva e nevoie de o armonie între fizic și psihic. Fața gălbuie mă face să cred că ai ceva la ficat. Nu-i nicio problemă, se rezolvă, o cură de o jumătate de an cu sucuri proaspete de mere, morcovi, țelină, sfeclă roșie, varză roșie.
Folosește ceaiul de cătină, uleiul de cătină sau cătina în amestec cu miere.
Ãsta ar fi un început
\"Ce să fac ca să văd, ceea ce ar trebui să văd?\"
Fă rost de un cățel, poate fi orice rasă, crește-l, el va avea nevoie de tine, te va iubi necondiționat, nu va trăda niciodată.
\"E greu să ai multe idealuri și puține posibilități...\"
Începe cu un singur lucru, fă tot ce depinde de tine, restul e treaba lui Dumnezeu.
Aștept să scri un text mai optimist, mâine va fi o nouă zi.

M-a atras titlul, e o metaforă de nota zece. Tocmai de aceea aș fi inclus-o în text.
M-a \"zgâriat\" \"poem cu rădăcini de iarnă\". Mi se pare o forțare a imaginii, o prețiozitate. La fel și \"câte morți îmi traversează ziua\" și \"orbesc de atâtea cuvinte\". Cele trei metafore, \"poem cu rădăcini de iarnă\", \"câte morți îmi traversează ziua\", \"orbesc de atâtea cuvinte\" au avut același impact asupra mea ca gestica parazită a unui instrumentist care vrea să demonstreze cu orice preț ce trăire profundă are în timpul interpretării. E o supralicitare, e o prea mare încărcătură ceea ce în final diminuează efectul.
Evident, părerea mea e de aruncat la coș mai ales că eu nu sunt în stare să scriu poezie, dar e a unui cititor sincer.

A fost... dar încă este în amintirea celor care l-au cunoscut.
Un gând pios pentru Mircea Andraș.
Apreciere pentru ceea ce faci Vali Slavu.

Sub morga personajelor conturate cu sarcasm în cheia snobismului actual se lasă descoperită sinceritatea sufletului viu al ...autoarei.

Am citit articolul pe nerăsuflate.
Cred că după apariția romanului \"Delirul\" au fost și alte \"cercuri\" interesate în dispariția lui Marin Preda.

Textul poate fi citit și în acest registru:
Pe drumul mare și prăfuit \"înțeleptul satului\" bolmojește:
\"Pe lumea cealaltă va fi cald
nu ne vor cădea dinții\"
Ha!
\"Va fi adânc,(?) sau (ori) înalt!
va fi bine
mda și acolo, majoritari.... tot ăștia fleți
în mână cu un pișcot ...de aghesmuit\"
Mă vor atinge, mă vor pupa,
Învățătorule, \"lumina ochilor (tăi) ar trebui plătită...la preț de... vită\"

Domnule George Geafir mulțumesc pentru comentariu și apreciere. Aș minți dacă aș spune că sunt insensibil la critică. Tocmai de aceea mulțumesc și editorului care mi-a trecut la oftopic un comentariu chiar cu acest titlu, \"Apă, apă!\". Textul nu avea nimic denigrator, vulgar, etc., se încheia cu un citat chiar din poezie. Editorul mi-a făcut un bine, tot gândindu-mă de ce micul meu comentariu a fost scos, am scris textul de mai sus și l-am citit pe 4 iunie ora 13 în Politehnică la întâlnirea de 40 de ani de la absolvirea facultății. M-am simțit foarte bine după aceea.(Sunt lipsit de modestie, am avut succes!)
Loredana ești o scumpă când îmi spui \"Bravo\". Unele texte îmi reușesc altele nu, de exemplu proza \"Pe marginea șanțului\" mai trebuie lucrată dar în ultima vreme am fost \"ocupat\". Am impresia că \"inginerii\" sunt mai coerenți în tentativele artistice (ipoteză, concluzie, demonstrație). Nu mi-am închipuit că micile mele observații, chiar critice, pot provoca ulcerații, adevărate \"drame\" la creatorii din top de pe site, cu texte recomandate!
Ana se pare că proza mea te-a \"prins\", \"trezește interes de la primele rânduri\", asta mă străduiesc să fac. Dacă am reușit să-ți captez atenția de data asta m-aș bucura când o să citești și poveștile despre care eu cred că sunt mai reușite.
Cât privește ultimele trei rânduri reprezintă o răbufnire a unor neîmpliniri....dar nu neapărat ale mele.

Mesaj fracturat de dragul originalității cu orice preț. Ineditul metaforelor vizează o anume fanfaronadă. Frumusețea imaginilor nu concură la o unitate de sens, dar, în subtext vibrează o nedisimulată bucurie a copilăriei.

Prozele tale se citesc ușor fără a fi ușoare și asta nu e puțin.
La o lansare în București aș dori să fiu prezent.
Cu prețuire,
Nicu al Popii