nicolae bunduri

Un crâmpei de viață care oscilează între realitate și vis. Un moment de nehotărâre în care nu știi în ce direcție s-o apuci. Ceva între plictiseală și
răbufnire. Ceva între oboseală și dorință de evadare. Multă profunzime.

Precum am mai spus, ceva din trecut o macină pe autoare, un eveniment, un moment macabru, un coșmar care nu încetează să mocnească sau poate doar noțiunea de \"trecut\" o face să mediteze. Trecutul e singurul fenomen ireversibil ceea ce este și bine și rău. Bine, că nu se repetă dacă a fost rău, și rău, că nu se repetă dacă a fost bine. Poezia de mai sus \"te prinde\" și te trimite în trecut, lângă autoare. Îi simți pulsul și gândurile. Oare de ce unii oameni care debordează de optimism au în subconștientul lor sincope care nu se șterg niciodată. Ce bine că nu ne știm viitorul!?

Textul reflectă o realitate aspră, austeră cu un umor neiertător și puțin caustic.
Ca și în celelalte opere, se vede clar ironia autoarei, o ironie benefică dar fără menajamente indiferent care este relatia între personaje, fie mama, tata, fiul, fiica, bunicul, bunica...Umorul ei nu iartă pe nimeni, surprinde \"perfct imperfecțiunile\" și le \"taxează\" pe măsură. Un rol important în fomarea umoristei îl are și profesia de pedagog în care trebuie să predomine imparțialitatea. Pot spune că Vali Slavu are deja un stil aproape inconfundabil cu o ironie rece dar nu cu cinism. Timpul o va perfecționa. E tânără. Succes Vali

În text este surprins un instantaneu din viața de familie sau mai bine zis un fragment dintr-o viață care se îndreaptă spre apus. Momentul este bine surprins lăsând să se intuiască și ce a fost înainte și ce urmează să se întâmple.Cu alte cuvinte, poate începe cu puncte de suspensie și finaliza la fel, deoarece subiectul abordat nu începe și nu se termină acum și aici chiar dacă sfârșitul e mai aproape decât începutul. E doar un clișeu surprins cu umor dar și cu un oarecare regret nedisimulat. Mai mult, cu un umor puțin amar, reflectă relațiile obosite dintre cei doi soți care nu ezită să se tachineze chiar și acum când reumatismul e mai accentuat decât romantismul. De remarcat o ușoară ironie din partea autoarei, ironie care dă valoare, savoare și efervescență. Bravo.

Departe de mine gândul da a perturba relațiile bune și foarte bune dintre noi, expunându-mi niște păreri. Desigur, nu este o formulă matematică prin care să stabilim unde se dau și unde nu, steluțe de evidențiere. Am spus că epigrama e BUNÃ și o repet. Având o vechime bunicică într-ale epigramei (25 de ani), am avut ocazia să aud și să citesc multe, foarte multe epigrame. Mi-am permis doar să fac acele observații care consider că nu știrbesc valoarea epigramei respective iar a epigramistului cu atât mai puțin. Nu o dată am făcut aprecieri pozitive la adresa lui IPG pe care îl prețuiesc și despre care , nu de mult, am zis că va deveni liderul epigramei clujene. Dar dacă ați citit cu atenție, chiar deasupra Domniei Sale au plutit niște suspiciuni în ce privește originalitatea poantei din acest catren excelent realizat prozodic. Prozodia e arma forte a lui IPG. Suspiciunea Domniei Sale s-a materializat chiar cu fraza, citez:\"...Mulțumesc barosane! Sper să nu vină vreun informat să-mi spună că s-a mai scris. Ideea mi-a venit de la o replică dată (de mine), în proză, lui Cornel...\" Mărturisec faptul că eu îmi expun părerile înainte de a le citi pe ale celorlalți, tocmai pentru a nu fi influențat deci ceea ce presimțea IPG avea ceva supot logic. Revin la steluță. Desigur, fiecare apreciază după propriile gusturi deci în cazul de față epigrama merită steluța dar prin viziunea lui Calimero care este unul dintre cei mai rafinați critici și obsrvatori de pe site. Asta nu înseamnă că nu sunt și situații în care gusturile diferă. Calimero, sper că nu mă bănuiești că nu știu ce este un distih. Dar după felul cum ai scris am fost tentat să cred că ai intenționat să postezi un catren și ți-a făcut figura calculatorul, fie că vorbeai cu cineva pe messenger și din greșeală, ce trebuia postat acolo, ai postat aici. Altă legătură nu am găsit. Apropo de distih,catren etc. să vă spun o nostimadă de la televizor. Un individ oarecare(X) era intervievat ca fiind epigramist. La un moment dat zice o poezie, vezi Doamne cu umor și poantă, cu vreo 8 versuri după care moderatoarea zice:\" -Aplauze pentru catrenul Domnului X!\"Dar noi suntem epigramiști ce Doamne iartă-mă?! Concluzie: să ne bucurăm că valoarea agoniștilor este în vizibilă ascensiune( vezi atâtea premii în ultimii 2 ani) iar micile noastre dispute sunt constructive. Evident, atâta vreme cât nu ne jignim. Ceea ce , din nefericire, ce-i drept, rar... s-a mai întâmplat. Vă salut cu mare drag și prețuire--- n. bun

= oul e vechi?

Ați mai întâlnit-o?
Că și oul lui Columb...
(calimero)

Oul lui Columb \"stă în picioare\" distihul tău(?) nu prea.

Nu trebuie să ai emoții. Încet că nu am dat cu parul

fază în loc de fauă cum greșit am scris

Epigrama este bună (mai ales prozodic) și fiecare are dreptate în felui lui. Și Jorz cu electricianul și pianista și Nelu cu argumentele lui. Părerea mea este puțin diferită de ale voastre și mai ales de a lui Calimero. Epigramă este Bună și atât. Din păcate sintagmele: \"a fi în priză\" și \"a nu fi pe fază\" sunt uzate de foarte multă vreme chiar dacă pianista nu știe că în curentul electric există o fauă sau trei. \"A fi pe fază\" ori a ține \"în priză\" nu mai sunt pentru nimeni noutăți. La modul figuat, firește, că la propriu este într-adevăr treaba electricienilor. Revin la epigrama cu pricina. Da, mi se pare bună și poate fi citită oriunde și oricând spre mândria autorului.Dar fără alte pretenții.

- A fi... cu corăbiile înecate sau, a nu fi...în apele tale.

Corupții mei, luați aminte:
Sunt unul dintre președinți,
Ce, contra voastră am un dinte
Și-a țărițoarei... ceilalți dinți!
I Ruse

Dinții Președintelui

Dinții lui sunt ascuțiți
Pentru cei ce \"dau cu jula\"
Și noi suntem pregătiți
Să ne muște...ca Dracula.
n.bun

Folosind titlul \"Carul romînesc\" se face trimitere și aluzie la situația internațională a românilor

Toate sunt B și F.B. Una este deasupra celorlalte dar se poate face și, mai și...

Mistificare

De mă întrebi, la o adică,
Eu cred că-i o exagerare:
Nici ea n-a fost așa de mică,
Nici carul nu era chiar mare...

Dacă nu e târziu (și nu e că don Lică acceptă modificarea și ulterior dacă nu a redactat) prin \"Ordonanță de urgență\" de la n.bun (glumesc, desigur) se poate face astfel:

Carul românesc

De mă întrebi, la o adică,
Eu cred că-i o exagerare:
Nici buturuga nu-i prea mică,
Nici carul nu e foarte mare mare...

În varianta ta nu apare \"buturuga\" nicăieri. Cititoriul trăbă să stea o țâră să se gândească la ce proverb îl trimeți. Părerea mea, părerea mea...Florine, ia totul ca o glumă nu ca răutate

Într-adevăr simplitate, sensibilitate și acuratețe a versului, expresivitate dar printre rânduri se poate citi și o oarecare frustrare a autoarei, probabil care ține mai mult de domeniul unui trecut nu foarte fericit. Dar asta numai autoarea o știe. Noi doar o bănuim. E bine. E foarte bine.

M-am referit exclusiv la \"cosmetizarea\" textului că tot e la modă noțiunea

...nu mă pricep la haiku dar metafora ta este totală, antologică ai o steluță de la mine

umbra unui șoim
înghite hulpav umbra
unui iepure

superb

Eu îți dau steluța verbal fiindcă nu am nivelul (de trai) atât de ridicat încât s-o postez. Dar asta nu contează așa mult.
Desigur că ți-e la îndemână să abordezi teme din domeniul tău, domeniu nesecat de poante și umor și să-l exploatezi, lucru pe care, de altfel, tu îl speculezi FOARTE BINE. Spun FOARTE BINE și nu EXCELENT(deci, scad ăia 25%) din niște motive pe care ți le spun, chiar cu riscul de a te \"ciupi de coarda sensibilă\".Înainte de toate repet: textul este foarte bun, vei lua un premiu și ești în \"zona ta\" cu proza umoristică.
Doar câteva sfaturi, colegiale firește:
- După ce scrii un text citește-l de o sută de ori și de fiecare dată îi vei aduce o îmbunătățire.
- E vorba de mici adăogiri sau eliminări de cuvinte superflue, astfel încât să iasă textul mai firesc și să nu-l obosească pe cititor să intuiască ce vrei tu să zici. Ex \"...învățătoarea i-a spus mamei că mă trece clasa, doar dacă mă mut la altă școală...\" Se putea realiza mai explicit \"...învățătoarea i-a spus mamei că mă va trece clasa doar dacă în anul următor mă voi muta la altă școală...\"Aici e și problema omogenității timpilor în narațiune.
- Sau: \"...ignoranța și obrăznicia fiului dumitale ating culmi nebănuite!...\" Aici mi se pare cam nefirească și prețioasă expresia \"culmi nebănuite\" pentru ignoranță și obrăznicie, poate mergea mai bine \"...ignoranța și obrăznicia fiului dumitale sunt de neimaginat...\"
- Expuneri neverosimile și umor îndoielnic \"...Știam să citesc, chiar dacă nu cunoșteam toate literele...\" Pregătirea poantei cu \"cititul gândurilor\" și \"cititul pe buze\"se putea face altfel nu într-un mod nefiresc.
- Poanta cu merele vine pe nepregătite și nu se leagă cu textul.Puteai să-i faci o cât de scurtă introducere.
- Și una tehnică de care trebuie să ții seamă știind că îți vor citi opera chiar elevii tăi. Este vorba de \"ani lumină\" care este unitate de măsură a spațiului și nu a timpului.
În rest, umor spumos, poante inedite (aia cu trecutul pe verde e grozavă, remarc o mare ușurință de a scrie a autoarei și un verb \"cu nerv\" și substanță, ce mai, aici Vali e \"în apele ei\" Bravo
Dacă m-ai înțeles și ai înțeles că sfaturile sunt \"pavate\" cu bune intenții și sinceritate, îți mulțumesc. SUCCES VÃLICÃÃÃÃ

multumesc și mă bucur că tinerii ca tine \"vin din urmă\"

Mersi de aprecieri.La GH sunt slabe speranțe să ajungem Banii, banii...Dacă ar fi să parafrazez pe cineva aș zice: \"toată lumea e săraci!\"

...ar fi păcat să stric frumusețe de epigramă cu o replică slabă .Nu sunt grandilocvent de obicei dar găselnița ta m-a dat gata. Gata!