nicolae bunduri

Ioane,
Îți zic un Cald LA MULȚI ANI!sănătate ,fericire și succes n.bun

Ți-au dat cu piatra, înțeleg,
Și grijuliu ca bun amic,
La cap constat că ești întreg...
De piatră n-am aflat nimic.
Nae Bunduri

Nu mă pricep dar îmi dau păreri: Cel puțin primele două sunt "trosnet". Dar și a treia. Umor suculent. Ți-aș da o steluță dar e riscant, dacă te întreabă ăștia de unde o ai? DNA, arest preventiv, 29 de zile , chestii socoteli! Bravo!

Ion Ruse
Dante (Dan-T)
IPG
Maria Goea
Grigore
Norică
Cornel
Viorel
Vă mulțumesc pentru frumoasele cuvinte, aprecieri și observațiile pertinente.
Da Viorele, ai dreptate, știam de acea denaturare a expresiei "a da uitării" dar ce era să fac?! alta n-am găsit. Încă o dată MULȚUMIRI și să ne întâlnim sănătoși pe AGONIA și pe la întruniri.

Multe rezultate nule,
Constatate la final;
Ținte nu au fost destule,
Dar s-a tras... în general.
IPG

În \"poligonul\" actual

Când Guvernul e de vină
Și mi-e viața în eclipsă,
Dați-mi voi o carabină...
Că de ținte nu duc lipsă!
n. bun

Nici eu nu mă omor după versul alb. Desigur,în versul clasic, rima și ritmul bine proporționate prozodic, conferă poeziei mai multă muzicalitate decât stilul modern în care aceste caracteristici , de obicei, lipsesc.În schimb, versul alb care nu te încorsetează cu rigorile prozodiei poate fi mai profund, mai metaforic sau uneori mai explicit. Marii poeți moderni,ex. Nichita Stănescu, au ritm și muzicalitate chiar și în versul alb mai ales lecturat cu talent actoricesc. Sunt și versuri rimate și ritmate care nu prezintă calități poetice deosebite chiar dacă aparțin unor poeți geniali. Aici m-am gândit la oportuniști și exemplific cu versurile lui Arghezi : \"Ai născocit pe-ncetul/ Uneltele cu care / Ți s-a făcut mai dârză voința și mai tare...!\" Are și rimă și ritm dar spune un lucru comun, banal, o constatare la îndemâna unui elev de clasa a patra. Bacovia reușește în versurile lui albe un ritm si o muzicalitate incofundabile.Iată un amfibrah perfect într-un vers alb: \"Te uită cum ninge Decembre...!\" Deci, să iubim și versul alb dar...ei, aici,e aici. Trebuie să transmită mesaj, emoții și plăcerea de a-l citi cu ușurință. Consider că orice sriitură trebuie citită și răscitită de autor înainte de \"a-i da drumul\". Orice prepoziție, conjuncție etc. să fie la locul lor, să nu se repete, să nu folosim cuvinte superflue, de umplutură, virgule puse unde trbuie. Virgula ajută la respirație. Dacă o pui unde nu trebuie sau nu o pui unde trebuie, virgula îl sufocă pe cititor.Iată că și banala virgulă contribuie la frumusețea versului. Trebuie evitată cacofonia, lucru mult mai ușor în versul alb decît în cel rimat. Și sunt multe de spus. Esențial rămîne, totuși, mesajul.

\"Ține ceasul lui sovietic,\"
LGH

Fără \"lui\" deoarece e \"so-vi-e-tic\" și nu \"so-vie-tic\"

întrerup aici disputa pentru a nu-i scădea nivelul. Te felicit pentru spontaneitate și pentru că vine Crăciunul. (Dar asta nu datorită ție). Te-am mirosit demult. Nu băusem nimic. De tine depinde cum mergi mai departe. Nu ascund că văd în tine un viitor mare epigramist. Da-i un țoi la treaba asta! LA MULȚI ANI! ție, familiei tale și tuturor celor care te vor vizita AICI Vă pup

Ți-aș prinde azi un mărțișor
De sânul tău cel rotunjor,
Dar dac-avem vreun ghinion
Și ți se sparge-un silicon?
Sorin Olariu

Siliconul nu-i peren
Și de-l spargi, eu mor de râs
Fi\'ndcă după-acest catren...
O să fie-al doilea fâs!
n bun

Reiau

Mi-aratat destinul pumnul,
De aia lacrimi vars suvoi,
Cand bani mi-aduce numai unul
Dar de-nselat ma-nseala doi...

Problema este chiar banală
Ți-o spun cu simpatie:
Acel ce-ți dă și bani, te-nșealâ
...cu propria-i soție

Cu așa idei era greu ca cineva șă ți-o ia înainte chiar și dacă se numea Gârda. Pentru poantele frumos construite, pentru talentul tău incontestabil îți dau doar o steluță. Ți-aș fi dat două (steluțe, evident) dacă la ultimul catren, chiar dacă, vorba badelui Gârda, poanta nu e chiar nouă, nu ăsta e motivul pentru care nu-ți dau 2 stele ( a doua verbal) ci o mică eroare de prozodie în primul vers din ultimul catren: "O vreme bună AL MEU TRAI" E o îmbârligătură iamb-troheu.
Se putea așa:

Soartă

O vreme am avut un trai
Așa frumos și fericit
Încât credeam că sunt în Rai,
...Pe urmă m-am căsătorit.

Abaterea e prea mică comparată cu valoarea generală a grupajului deci, te rog să primești doar o *
p.s. Scuze dar a vorbit cârcotașul din mine!

Ion ți-au spus când te-ai născut
Cei doi părinți cu ochii-n rouă,
Dar cred că și tu-ai putut
Atuncea să le zici vreo două.
n bun

LA MULȚI ANI IOANE

Acest canibal pisălog,
Mă-ajută pe mine-ntr-un fel:
Citindu-ți catrenul, te rog,
Să-mi faci cunoștință cu el!
(n.bun)

Ți-am spus că se hrănește \"ca la carte\"
Deci, chiar de ar avea stomacul gol,
Te-ar evita și ar fugi departe,
Că nu vrea să consume... alcool.
(cornel)

Acest canibal, în suspine,
Ne fuge desigur din cale
Căci nu se îmbată cu mine...
Dar nici cu catrenele tale.
(n.bun)

...Ți-aș fi dat și o steluță dacă le \"pritoceai\" mai bine.
De data asta am citit și părerile confraților, lucru pe care de regulă nu-l fac, spre a nu fi influențat. Epigrama nr 3 este bună și poate chiar contribuie la premiu dar în ceea ce mă privește, spre deosebire de părerile altor confrați, consider că ultimul vers care conține poanta are explicații superflue, poanta se repedă și devine o cascadă de mici poante în locul uneie mai abrupte:

3.Drumurile noastre toate...

Șoselele mai multor sate,
De șes, de munte sau de deal,
Sunt ecologic asfaltate...
De bou, de vacă și de cal.

C\'nd zici de bou cu referire la stim noi ce, cred că e suficient
Înșiruirea de excremente devine neplăcută, diluind poanta. Cred ca trebuia să se termine abrupt.
Prima epigramă justifică premiul dar a patra chiar nu am înțeles-o.
Eu știu că îți faci \"treaba\" în lanul de porumb nu în șosea. Sau mai știi!
Oricum, o prestație care merită premiu
Bravo Ico
Trebuie să dai ceva
De băut, evident

Nu vreau să-ți dau sfaturi fiindcă nu am această cădere ci păreri colegiale. Catrenul cu pricina nu este "incriminat" de mine ci doar am zis că nu-și are locul după un grupaj bun spre foarte bun. Și să-ți spun de ce:
1) Aluzia la homosexualitate , din catren, este destul de directă și mai mult decât asta, e bătută pe toate drumurile dar nici asta e cel mai semnificativ în ceea ce vreau să zic ci:
2)Acea înșiruire de perechi este (scuze) prea...lăbărțată.
Două versuri întregi lungesc vorba spre un final destul de previzibil și nu tocmai...exploziv. Ții minte că am convenit amândoi să spunen ceea ce credem pe față și nu cu menajamente fără sens. Părerea mea.

Intervenția Dumneavoastră mă onorează nu datorită controversatei steluțe, cât pentru punerea în discuție a unor probleme care ne privesc pe toți. În textul scurt care a stârnit atâtea polemici, nu am făcut referire la cineva anume. Dar dacă toți confrații au avut aceeași intuiție, înseamnă că, în sfârșit, m-am prins și eu despre cine e vorba. Timpul și vârsta au făcut să prind vechea generație de epigramiști de la care s-au putut învăța tainele epigramei. Cu riscul de a-i omite pe unii, iată câteva nume, aș spune...celebre: Mircea Trifu, Giuseppe Navarra, Nicolae Ghițescu, Alexandru Clenciu, Ene Veron etc. Pe vremea lor nu se promova nonvaloarea, nu se admitea nicio încurajare fără suportul talentului. Munca și dorința de a scrie epigramă nu erau suficiente. Țin minte că prin anii 1980 - 1989 în revista URZICA era un colț al începătorilor, cu maxim doi epigramiști în devenire pe număr(publicație lunară) și era o adevărată performanță să apari la acel colț care, pentru unii, a fost o rampă de lansare. Revista EPIGRAMA revenită după mulți ani datorită lui M Trifu era alcătuită cu mult profesionalism și atenție, fără balastul care azi abundă în majoritatea publicațiilor de gen. Despre revista EPIGRAMA de azi nu voi spune prea multe, cel puțin pentru faptul că o parte din cei care o conduc nu sunt în grupul epigramiștilor agoniști deci nu pot replica, iar cei care sunt printre noi nu au nicio vină pentru starea acestei publicații în care abundă interviurile sau laudele ieftine la reciprocitate și mediocritatea. Multe, foarte multe catrene fără poantă, prozodia pur și simplu catastrofală(în unele cazuri) și multe altele. Acestea ar fi o parte din motivele pentru care mulți epigramiști contemporani, de mare valoare, nu mai trimit materiale spre publicare. Din păcate, acest fenomen se petrece cam peste tot.Poate va reuși Cornel Rodean să mai spele din păcatele unor epigoni perseverenți. Niciodată nu am fost împotriva promovării, din contră, am pus umărul la ridicarea unor talente de netăgăduit. Nu e meritul meu că IP Gârda este un talent deosebit dar mă mândresc pentru faptul că "am pus ochii pe el". Au fost duminici întregi de dimineața până seara când ne-am duelat.Se întâmpla cu vreo cinci ani în urmă. Și nu e doar el, mai sunt și vor mai fi oameni talentați. Totul e să fie bine triați cei care bat la porțile epigramei (nu foarte închise) și să intre cine merită. A fi exigent (și autoexigent) nu înseamnă a fi cinic. Poți fi cel mult subiectiv. Nu vreau să dau nimănui lecții, neavând acest drept, pot doar să-mi exprim părerile atâta vreme cât sunt acceptat pe site. Mulțumesc tuturor celor care m-au vizitat indiferent de părerile lor. Cu amiciție
n.bun

„Vălică, iată o părere:
Fetița dulce și divină,
Să facă treaba \"șnur\", îmi cere
Un \"mărțișor\"...pe motorină!”
(Nicolae Bunduri)

I-a dat un „mărțișor”… pe motorină,
Sperând ca inima să i-o obțină,
Dar fata spune că nu e valabil,
Din cauză că nu e… decapotabil!
Vali Slavu

Iubitelor mele

Din tot ce dau (că sunt amabil)
Iubitelor cu buze fine,
Ți-aș spune ce-i \"decapotabil\"
Dar n-am s-o fac...mi-e cam rușine !
n bun

Toți doctorii de la spital
S-au adunat să-ți curme chinul;
Ți-ai revenit pe plan vital,
Când ai văzut că-ți beau tot vinul.
Calimero

Tot vinul ducă-se-n pustiu
Că inima acum mi-e vie,
Dar dacă îmi cereau rachiu...
Puteam să fac apoplexie!
n.bun

ingenios speculat și transformat în poezie, poezie care denotă o stare de cumpănă a autoarei, cu anumite riscuri aș zice chiar o poziție de nesiguranță în relațiile interumane sau poate chiar intime. Se simte aerul dens al unei filozofii de viață concentrat și bine conturat fără să elimine total un oarecare aspect satiric și un umor indus, caracteristic autoarei. Totul pare o spovedanie sinceră și neascunsă. Citit cu atenție, se poate constata că textul are profunzime

Acum ref la chestia cu globalizarea.
Nu eu am introdus în aceste mici discuții tonul enigmatic și reținerea de a spune deschis despre cine era vorba. Eu doar am intuit despre care \"Stan-pățita\" ar putea fi vorba dar în aceeași măsură puteam să greșesc. Deci, nu am desconspirat nici eu ce am bănuit rămânând la același ton de incertitudine, nefiind sigur în totalitate. Dacă mi se spunea clar despre cine e vorba, lucrurile luau altă turnură și totul era limpede. Dar până la urmă totul s-a terminat cu bine

Acum ref la \"incidentele\" de la Vâlcea
Niciodată nu te-am învinuit pe tine pentru cele petrecute lucru pe care poți să-l remarci recitind textele, niciodată nu am spus că nu se poate \"cădea\" pe o idee deja bătută ci am fost intrigat de poziția Președintelui care trebuia să aplaneze personal polemica nu să lase să se fomeze \"partide\" care să se lupte iar domnia sa să bage capul în nisip ca struțul. El putea să spună: \"nu e locul și momentul să discutăm despre asta și vom analiza\" Dar el ce-a făcut? A tăcut iar tăcerea lui a alimentat polemica celorlalți. Cu câțiva ani în urmă am trimis la Timișoara un grupaj în care aveam o similitudine cu o epigramă mai veche. Mi s-a atras atenția și în clipa următoare l-am rugat pe Bencei să mă retragă din concurs fără să mă lamentez. E foarte adevărat că eu ți-am apreciat pozitiv epigramele de Vâlcea dar 1. Eu, spre deosebire de Tudorache nu am remarcat similitudinea 2. Epigramele erau trimise deja. În nici un caz eu nu te-am încurajat cu bună știință să-ți \"rupi gâtul\" cum s-a vehiculat pe agonia. Pur și simplu nu am știut dar asta nu mă face părtaș la caz. Eu mi-am dat păreri văzând poziția șovăielnică a președintelui care trebuia să stingă din fașă incidentul nu \"să pună capul în pământ\" ca o fată mare și să tacă. Îmi rezerv dreptul de a-l bănui de unul din următoarele comportamente
a) Ori se pierde cu firea în astfel de situații , se intimidează și nu are capacitatea să ia poziție (situație de preferat)
b) Ori aplică dictonul \"divide et impera\" situație în care e de condamnat
Dragă Vali, chestia de la Vâlcea e un nimic pe lângă unele \"matrapaslâcuri\" care se fac în lumea epigramei românești. Și nu numai. Deci, tu scrie în continuare că o faci foarte bine, ferește-te de astfel de situații cum a fost cea prin care ai trecut iar dacă apar, \"fii bărbată\" deoarece dacă cedezi psihic dai apă la moara altora. Succes și încă o dată...LA MULȚI ANI!

Altul e, Năică, șpilul:
Când pe fir eu am intrat
Ți-am descoperit "mobilul"
...descărcat.
Ica Ungureanu

La soața mea știindu-i frica,
Eu nu-s pornit pe aventură,
Dar văd la tine, Doamnă Ica,
O oarecare-"ncărcătură"!
n.bun