Eu, capul de familie

Uite, dacă vrei să știi,
Pot să-ți spun a mea poveste:
Am o groză de copii
La o droaie de neveste.

Îți spun, eu, dacă vrei să știi,
Ce este, aia, o năpastă:
Să ai o groază de copii
Atunci când nu mai ai nevastă!

Dan-T

Din ce-am citit aici mai sus
Eu doar atâta am de spus:
E clar că Nae-i puritan
Iar Nelu e un mic sultan.

Asta nu-i nimica grav:
Pur si simplu esti grozav!

ÎN afară de faptul că e superbă, epigrama incită și la replici.

Pe întinsele câmpii,
Câmpii mi-am luat din castă -
C-am o mare de copii
Și un munte de nevastă!

Nae, cum le spui mata,
Parc-ar fi un film horror;
De-ar mai fi și soacra ta
Procuror!...

Unii zic că ar fi un tip grozav.
Ce cred eu:
Cu asemenea povești,
Eu cred că te... grozăvești!

Dacă mi se permite o părere, în loc de "droaie", pentru efect, aș fi folosit tot "groază". Altfel, nimic de comentat.

În prima variantă așa a fost

"...Am o groază de copii
Și o groază de...nevastă..."

dar cum nu-mi plac repetările am mers pe cea da mai sus.

Aceeași întrebare mi-am pus-o și eu, când am citit epigrama: Nu era mai de efect "o groază de copii"? Dar mi-am zis că, dacă autorul a optat pentru "droaie", știe el ce știe.
Acum, Nae, am citit și explicația ta, dar m-ar interesa părerea voastră, așa, la modul general: repetiția (în cazuri precum acesta) e un plus sau un minus pentru epigramă?

repet: am spus că repetitia a fost prima mea variantă pe care nu am agreat-o dar recitind cred că vă dau dreptate.Mai ales că în versul trei groayă se referă la mulțime iar în patru la substantivul groază adică temă, frică. Dar cum nu am de gând să "arunc" acest catren, în eventualitatea că merg pe "mâna" voastră, vă mulțumesc Mai aștept sfaturi Pe care le analizez și le primesc
Merci

nu ți-am răspuns la întrebare. Cred că repetiția merge bine în poezia lirică sau alte specii asemenea, ca figură de stil. În epigramă merge rar și doar atunci când cuvintele repetate sunt niște omonime care duc la întărirea poantei. Poate că ar mai merge în epigrama metaforică sau madrigal, mai puțin în cea clasică pe care noi o abordăm. Acum, depinde. Dacă realizarea este absolut de excepție din toate pdv., orice regulă pică Pa

În teoria literaturii, repetiția este o figură de stil, alături de epitet, comparație, metaforă, antiteză, etc. Deci așa, în principiu, n-avem niciun motiv să ne ferim de ea, dimpotrivă.
În particular, sunt cazuri în care repetiția unui grup de litere poate deveni deranjantă din punct de vedere fonetic. Mai pe românește, zgârie la ureche.
Dar nu este cazul aici. Și eu sunt de părere că repetiția întărește poanta.

Nae, merg ambele variante - cu un plus ca "cireașă de pe tort" pentru... repetiție (fără ghilimuțe, că se subînțelege).

Un diletant "cunoscător" de... Nae și valoarea lui.

Rșmân la varianta voastră și vă mulțumesc
Poate , vreodată, mă voi revanșa cu aceeași monedă Unde mai mulți susțin ceva, tre să mergi acasă și să te culci Rșnâne cum am stabilit Niciodată (sau aproape) nu am neglijat părerea celor de bună credință Pa

Dintre multele stihii,
Greu lovit sunt de năpastă:
Am o groază de copii
Și o groază de...nevastă !

(Nae Bun....)

Lovitura de năpastă
Nu-i așa de percutantă:
Ai o groază de nevastă
Și-o mândrețe de amantă.

Uite, dacă vrei să știi,
Pot să-ți spun a mea poveste:
Am o groză de copii
La o droaie de neveste.
(Petrică)

Ne-aburești cu grozăvii,
Dar te-ntreb, Petrică, măi:
Din mulțimea de copii,
Cam câți crezi că sunt ai tăi?