NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
tare faini genunchii, așa îmi imaginez urmele așteptării, da. (înainte nu erau, de aceea am revenit)
Pe textul:
„vernis à ongles" de alice drogoreanu
0 suflu
Contextà ongles și bien-sûr. și satin, parcă.
du reste, farfurioară mică și un stil din ce în ce mai fragmentat, ca o durere disecată. aici insistența pe elementele decorului reconstruiește simplitatea așteptării.
du reste, farfurioară mică și un stil din ce în ce mai fragmentat, ca o durere disecată. aici insistența pe elementele decorului reconstruiește simplitatea așteptării.
Pe textul:
„vernis à ongles" de alice drogoreanu
0 suflu
Contextaștept să mai aud despre aceste gesturi și puntea care le susține.
call me lacomă sau mai știu eu cum, dar am impresia că porționezi ceva ce nu poate fi porționat. așa că mai surprinde. mai dă.
(a trsoni, cred. și reașază)
call me lacomă sau mai știu eu cum, dar am impresia că porționezi ceva ce nu poate fi porționat. așa că mai surprinde. mai dă.
(a trsoni, cred. și reașază)
Pe textul:
„despre cum am" de elis ioan
0 suflu
Contextși iaca îngerul păzitor aproape materializat. prin absorbție, ca un pretext al răsucirii către eu.
căci focalizarea nu este aici nici măcar pe detalii. detaliile doar supurează și sorb. aici este eul spart într-un și pentru un soi de reconstrucție retrospectivă care alunecă printre degete ca printre picioare.
e, cred, încercarea de a fixa felul în care eul își poate reda sinele neantului (scenariile suicidale).
și, firește, aceeași impresie de trailer al unui film pe care textul, după ce l-ai gătat de citit, te lasă liber să îl dezvolți.
căci focalizarea nu este aici nici măcar pe detalii. detaliile doar supurează și sorb. aici este eul spart într-un și pentru un soi de reconstrucție retrospectivă care alunecă printre degete ca printre picioare.
e, cred, încercarea de a fixa felul în care eul își poate reda sinele neantului (scenariile suicidale).
și, firește, aceeași impresie de trailer al unui film pe care textul, după ce l-ai gătat de citit, te lasă liber să îl dezvolți.
Pe textul:
„jane and the stones in her stomach" de Ioana Petcu
0 suflu
Contextapăi de asta dată nu l-am mai ascultat, dana. mi l-am citit eu cu voce tare. în cest sens folosisem acel \"recitat\", fără nicio emfază. pentru că știu că textele tale au o anumită curgere, indiferent de ideea care le susține. în asta cred că stă stilul tău. și mai ziceam că prefer când ești iritată în texte, decât dăților în care resemnarea e tristă, ca aici în ultima strofă.
Pe textul:
„interior de femeie" de Dana Banu
0 suflu
Contexte un text care cred că mizează pe sonoritate. mai mult oricum decât pe completarea pe care i-ar putea-o oferi fotografiile. e și mai molcom decât altele ale tale. personal, prefer iritarea resemnării.
ca mesaj, e static. nu știu dacă asta e bine sau rău.
de aceea am preferat să mă refer exclusiv la felul în care curge recitat.
ca mesaj, e static. nu știu dacă asta e bine sau rău.
de aceea am preferat să mă refer exclusiv la felul în care curge recitat.
Pe textul:
„interior de femeie" de Dana Banu
0 suflu
Contexteu am citit \"prevestind nori vineții\", nu găsesc acolo rostul lui \"a\". apoi \"aici locuiesc\", fără \"eu\". și nu am avut nevoie de tăierea lui \"î\" de al \"îndeajuns\". pentru că am recitat și eu aici.
amu toate acestea le-am făcut dintr-un impuls al urechii proprii. care se poate înșela.
amu toate acestea le-am făcut dintr-un impuls al urechii proprii. care se poate înșela.
Pe textul:
„interior de femeie" de Dana Banu
0 suflu
Contexturez ca aliona să fie începutul unei depășiri a limitei, o deschidere a unui spațiu de mișcare genuină. o hrană.
Pe textul:
„Aliona" de Traian Rotărescu
Recomandat0 suflu
Contextse amplifică așa cum anunță din titlu. se adâncește. mă face să revin la prima parte, până la acel \"e straniu\", ca să pot scăpa de imagini. deși nu pe imagini se mizează aici, ci pe semne. pe un cod al privirii în sus. care să compenseze respirația. secretul e trecerea vremii.
e mai răspicat spus înăuntrul. dar fără uși trântite.
eu citesc aici ca pe un jurnal liber de dialog aparent.
e mai răspicat spus înăuntrul. dar fără uși trântite.
eu citesc aici ca pe un jurnal liber de dialog aparent.
Pe textul:
„burned inside" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextce văd eu e lipsa giumbușlucurilor cu care ne-a obișnuit autorul. sau cel puțin rărirea lor aici. și asat nu e de rău.
nu știu dacă cele două comparații din prima strofă se vor o accentuare. eu aș fi scos cel de-al doilea \"ca\", pentru fluență. mesajul nu pierde oricum din sens.
nu știu dacă cele două comparații din prima strofă se vor o accentuare. eu aș fi scos cel de-al doilea \"ca\", pentru fluență. mesajul nu pierde oricum din sens.
Pe textul:
„o boală bună: distrugem singuri ce iubim împreună" de George Asztalos
0 suflu
Contextstrofa patru chiar îi pregnantă. are acel \"pac-pac\" prin care cuprinde și desface.
în rest, o descriere despre care nu îmi dau seama dacă fixează sau doar observă.
în rest, o descriere despre care nu îmi dau seama dacă fixează sau doar observă.
Pe textul:
„cainele cardiac" de dinu decuble
0 suflu
Contextintrospecție, firește. deși nu ar strica \"ins...\", amintește de...ins:)
Pe textul:
„pentru liniștea dumneavoastră" de emilian valeriu pal
0 suflu
Contextdiferența dintre a te spune și a spune. mai pe șleau decât în majoritatea textelor autorului. de aceea toți ceilalți, pseudo-adresanții, devin simplu exterior, simplu pretext.
justificarea lui \"eu simt\", ca stil de viață și definiție a eului, se dezvoltă aparent ironic într-un aparent dialog. curățat de metaforizări.
aici sunt câteva de-finiri, ca asumări ale lecțiilor învățate. un fel de \"nu îmi pasă, astea mi le zic mie ca să pot merge dincolo\".
e mai mult aer azi aici, căci apăsarea descriptivului unei stări e înlocuită cu luciditatea situării în sine.
(cred că subtitlul poate lipsi, pentru că ideea de \"pseudo-veleități\" se regăsește deja în două pasaje din text, iar cea de instrospecție este catalizatorul evident al întregului text)
justificarea lui \"eu simt\", ca stil de viață și definiție a eului, se dezvoltă aparent ironic într-un aparent dialog. curățat de metaforizări.
aici sunt câteva de-finiri, ca asumări ale lecțiilor învățate. un fel de \"nu îmi pasă, astea mi le zic mie ca să pot merge dincolo\".
e mai mult aer azi aici, căci apăsarea descriptivului unei stări e înlocuită cu luciditatea situării în sine.
(cred că subtitlul poate lipsi, pentru că ideea de \"pseudo-veleități\" se regăsește deja în două pasaje din text, iar cea de instrospecție este catalizatorul evident al întregului text)
Pe textul:
„pentru liniștea dumneavoastră" de emilian valeriu pal
0 suflu
Contextun poem de dragoste (nu în sensul care privește exclusiv cuplul) gestionată anticipativ. o promisiune. o încercare de a persuada. recurența umerilor, ca simbol al cuprinderii.
un typo la \"ai să fi\"
un typo la \"ai să fi\"
Pe textul:
„viitorul ochilor în lume" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextai modificat finalul, sper că nu mă înșel.
nu înțeleg de ce și \"maturitate\" este scris așa cum îi. oricum e evident că susține ideatic respectiva strofă.
ești mai liberă de insistența asupra detaliului. care importă, dar care răzbate, iată, și îmbrăcat mai sumar.
îmi place că aici e o detașare care dă un plus de dinamică mesajului.
nu înțeleg de ce și \"maturitate\" este scris așa cum îi. oricum e evident că susține ideatic respectiva strofă.
ești mai liberă de insistența asupra detaliului. care importă, dar care răzbate, iată, și îmbrăcat mai sumar.
îmi place că aici e o detașare care dă un plus de dinamică mesajului.
Pe textul:
„Femeie" de Adela Setti
0 suflu
Contextuite, îmi place.
un titlu care e concordant cu imaginile simple. nu am găsit aici nicio alăturare de cuvinte care să mă frapeze ca greu imaginabilă. pentru că eu cred că e spontan acest text. și nițel grav (cerul senin versul tavanul de ceară).
are simetrie (\"nu vorbește\" - \"fără să îmi aud vocea\"), are planuri alternante, are revenire la eu, ca punct imobil (finalul).
mai are semnele acelea, ca introduceri. (personal, cred că nu adaugă textului).
un titlu care e concordant cu imaginile simple. nu am găsit aici nicio alăturare de cuvinte care să mă frapeze ca greu imaginabilă. pentru că eu cred că e spontan acest text. și nițel grav (cerul senin versul tavanul de ceară).
are simetrie (\"nu vorbește\" - \"fără să îmi aud vocea\"), are planuri alternante, are revenire la eu, ca punct imobil (finalul).
mai are semnele acelea, ca introduceri. (personal, cred că nu adaugă textului).
Pe textul:
„il est tard" de Amalia Phazz
0 suflu
Contextli,
astăzi, după multă vreme, densitatea imagistică lasă loc verbului. pentru a anunța redirecționarea. e un sine care acționează aici. de aceea singura senzație despre care spui devine final, cumva subsidiară.
textul e ferit bine de tentația explicațiilor, chiar și codificate. de aici realismul restructurant. un circuit aparent sincopat (de unde și repetițiile).
și diminutivul, firește:)
astăzi, după multă vreme, densitatea imagistică lasă loc verbului. pentru a anunța redirecționarea. e un sine care acționează aici. de aceea singura senzație despre care spui devine final, cumva subsidiară.
textul e ferit bine de tentația explicațiilor, chiar și codificate. de aici realismul restructurant. un circuit aparent sincopat (de unde și repetițiile).
și diminutivul, firește:)
Pe textul:
„curentelectrism" de Dacian Constantin
0 suflu
Contextmă bucură să aud despre lucrarea-concept.
cu siguranță că eu am contribuit la crearea unui echivoc. întrucât nu am insistat în a explica faptul că e foarte probabil ca felurile în care de-finim noțiunea de eseu să nu fie concordante. sunt convinsă că sunteți mai apropiat de ceea ce înseamnă această noțiune decât pot fi eu.
ceea ce speram să punctez este faptul că pe marginea unui eseu e îmbucurător să existe dialog, atât în ce privește metoda de construcție a lui, cât și ideile pe care le cuprinde.
nu am pledat pentru o transparență seacă a discursului, care să ofere pe tavă. am sesizat gluma cu ceaslovul, de aceea m-am și referit la ea. tot în glumă.
așadar, răspund ca personaj real care nu s-a gândit nicio clipă că există de vreuna dintre părți vreo intenție ironică sau nerespectuoasă sau nesinceră.
repet zâmbetul și voi citi cu interes părțile din lucrarea despre care anunțați, dacă vor fi postate aici.
cu siguranță că eu am contribuit la crearea unui echivoc. întrucât nu am insistat în a explica faptul că e foarte probabil ca felurile în care de-finim noțiunea de eseu să nu fie concordante. sunt convinsă că sunteți mai apropiat de ceea ce înseamnă această noțiune decât pot fi eu.
ceea ce speram să punctez este faptul că pe marginea unui eseu e îmbucurător să existe dialog, atât în ce privește metoda de construcție a lui, cât și ideile pe care le cuprinde.
nu am pledat pentru o transparență seacă a discursului, care să ofere pe tavă. am sesizat gluma cu ceaslovul, de aceea m-am și referit la ea. tot în glumă.
așadar, răspund ca personaj real care nu s-a gândit nicio clipă că există de vreuna dintre părți vreo intenție ironică sau nerespectuoasă sau nesinceră.
repet zâmbetul și voi citi cu interes părțile din lucrarea despre care anunțați, dacă vor fi postate aici.
Pe textul:
„Dialectica vinei universale" de florin otrocol
0 suflu
Contextare ironia critică prin care se desființează și acuză lipsuri. are jucăușul care să dea și nota de relaxare. i-ar lipsi doza de serios care să echilibreze pentru a deschide către construcție. sau către o alegere fermă. dacă tot se vorbește despre opțiuni. prin care să \"se facă ceva, dom\'le\" :)
Pe textul:
„Votare humanum est" de Madalin Ciortea
0 suflu
Contextam tot recitit acest text. cred că ăsta e unul dintre efectele lui prime, adică zbaterea de aripă, revenirea la intimitatea care aici are o delicatețe mai fermă. de aceea prezența punctelor. de aceea un alt tip de structurare a spunerii. ca și cum s-a trecut la un tip de înțelegere care nu mai are nevoie decât de sine.
Pe textul:
„poem negru pe alb" de ioana negoescu
0 suflu
Context