nica mădălina
Verificat@nica-madalina
de aceea cred că gerunziul încurcă și, dacă nu e cu supărare, mi-am permis să văd așa:
va fi mare spectacol și
multe bilete vândute
cai arabi
urși dresați
porumbei negri
mihai va scoate iepuri
din pălărie și
spectatorii vor plânge.
simt o nerăbdare a spunerii, în acest text, ce vine, cred, dintr-o disperare de a ajuta.
Pe textul:
„iepuri din pălărie " de Silvia Goteanschii
mă rog, discuția ar fi amplă. spun doar că dacă și astea câteva distincții se duc, dacă le permitem unor termeni să alunece-ntr-alții așa, cu ușurătate, fără suport, adică pur discursiv, pentru că \"așa ne vine\", va fi și mai greu apoi de înlăturat o consecință sau alta. gen umflări ale nimicului sau reduceri a ceea ce chiar e ceva.
să o spun mai pe șleau: destul că sunt o grămadă de confuzați care spun poem și textelor care nici poezie nu sunt și nici în picioare ca texte nu stau, încât măcar cei ce știu să delimiteze niște lucruri să continuă să o facă.
mă rog, e vorba că la nivel macro, se duc de-a dura o grămadă de demarcații nu pentru că ar fi apărut forme noi și consistente de discurs, care să le transceandă (pe ele, pe demarcațiile aste), ci doar din necunoștere și din folosirea, în exces, fără noimă și responsabilitate a unor termeni pe care cei ce fac atfel nici măcar nu și i-au însușit. cum nici realitățile literare pe cae le desemnează.
ăsta e riscul, raul, printre altele.
Pe textul:
„Casa părăsită" de Madalin Ciortea
adica citi, normal.
ps: daca sunt ganduri, ai si incadrarea asta, apropo, la dispozitie.
Pe textul:
„Casa părăsită" de Madalin Ciortea
Pe textul:
„Casa părăsită" de Madalin Ciortea
chiar si ca alegere a ta, tot sunt deranjante. fractureaza ceva care tocmai de asta nu are nevoie. adica un discurs simplu, ce mizeaza pe imagine. si majusculele la fiecare rand o taie, ca si cum faci afsii o poza si apoi doare ca nu mai ai la ce sa te uiti.
dar tu stii mai bine. in plus, chiar ai dreptul, ca autor, sa mergi impotriva propriului text, prin alegeri ale tale.
Pe textul:
„Casa părăsită" de Madalin Ciortea
sunt deranjante, atunci cand nu urmeaza dupa punct.
a innoptare poate fi inlocuit cu se innoptează, dacă pui punct inainte de asta.
si inca un detaliu: textul nu e poem, e cel mult poezie. poemul e altceva. si vad ca tot se foloseste acest termen complet anapoda, adica fara legatura cu lucrul la care trimite, de fapt.
Pe textul:
„Casa părăsită" de Madalin Ciortea
l-as taia pe lui din ultimul cuvant, punand un apostrof, pentru a evita rima cu acel conacului, desi poate e voita, dar atrage atentia si rupe vraja.
Pe textul:
„Trilul de la amiază" de Nicolae Popa
noi fericiții cu
lacrimi în ochi
vom auzi strigâte
și urlete din stradă
nu vom coborî
să strigăm să urlăm
se intelege si fara ele
Pe textul:
„așteptându-l pe fram" de ștefan ciobanu
e puternica imaginea din strofa doi.
bine ca te-ai abtinut sa adaugi lucruri, ai fi stricat.
as cobori primul vers, e clar ca distingi intre cei care si cei care.
Pe textul:
„așteptându-l pe fram" de ștefan ciobanu
or, asta ai mai tot spus. și cam în aceeși formă. unde este deci ușa deschisă? a, pardon, e aceeași.
tu numai zona o exploatezi.
dacă nu mă crezi, citește-ți textele din ultima f lungă perioadă.
cam asta spuneam. nu făceam discuții de viață, alea-s alte truisme.
Pe textul:
„“pushes my love button (in my ear)”" de Marinescu Victor
și inserțiile în engleză nu salvează.
mai scutură, din când în când, mai scoate la aer, mai bagă la întuneric.
te-ai inflamat destul.
Pe textul:
„“pushes my love button (in my ear)”" de Marinescu Victor
știu ce e aceea să varozizezi niște teme, dar știu și că a scrie în mai fiecare text cum și cât și de ce fuți tu nu este decât un disc rupt, o disperare exhibiționistă.
de ce trebuie să ai mereu inserții de-astea?
ți-e teamă că nu ai altceva de spus?
ai, printre rânduri, dar el sufoci cu mișcarea asta a mâinii continuă, cae tastează continuu același lucru.
sau o fi o variantă de tourette\'s de care pur și simplu nu poți scăpa, fiind mai puternică decât tine?
și atunci, de ce nu încerci și alte terapii decât să \"scrii\"?
Pe textul:
„“pushes my love button (in my ear)”" de Marinescu Victor
cât despre corectitudinea politică, nici nu m-am gândit la ea. îmi pare un criteriu impus pentru a ascunde fățărnicii. bine, aici ar fi de discutat pe marginea delimitării ei de toleranță și acceptare.
Pe textul:
„Destulul: cu Pleșu și Liiceanu" de Veronica Văleanu
Pe textul:
„Haideți la tatha Schengen!" de George Asztalos
îi mai trebuie ritmul, printre altele. or, textul acesta, deși spune ceva limpede, nu are un ritm, o articulare interioară care să impună coborârea rândurilor unele sub altele, în forma de acum.
iar lipsa semnelor de punctuație nu rezolvă nici ea problema.
Pe textul:
„Rădăcinile răului" de Cojocaru Valentin
știu, e ceva ce s-a făcut în textele de ars poetica ale multora.
dar aici, efectul lipsei de densitate a întregului și al acestei repetări este evaporarea instantanee a textului. care pare, date fiind acestea, unul trântit, ca să fie.
cred că o reformulare i-ar prinde bine. și abia atunci s-ar justifica prezența acestui text pe prima pagină, și nu la atelier.
Pe textul:
„am pus în locul cuvintelor..." de stefan ovidiu
desi ar merge si drept concluzie, e doar o corectura a unui typo.
Pe textul:
„ spune: dumnezeule, strînge buzele și ridică sprîncenele" de George Asztalos
Pe textul:
„ spune: dumnezeule, strînge buzele și ridică sprîncenele" de George Asztalos
fereasca!
numai ca e plat cum ai zis. asta era ideea.
ma gandeam ca poate poti mai bine. precizez, alaturarea e intentionata.
Pe textul:
„Tudor Arghezi și prezentul continuu" de Madalin Ciortea
a, am inteles, propagarea adevarului printr-o, iata, iesire din stagnare, tastarea acestor vorbe din aceste randuri grupate sub forma unui text. citat plus o fraza proprie.
asta face din noi, ceilalti, in afara autorului, adica noi, receptorii, pustia?
Pe textul:
„Tudor Arghezi și prezentul continuu" de Madalin Ciortea
