La picioare sala ticsită cu tineri care ar putea lesne exemplifica teoria evoluționistă. Ne tragem din maimuțe, de aceea ne maimuțărim. Pe rândul din fața mea o doamnă cu abonament afirmând că și-ar
în prima zi tu să bei
să bei mult
și să scrii peste tot „asta e”
a doua zi prefă-te că-i prima
abia într-a treia
ăla mic dintre tâmple
poate va prinde curaj
să bată cuiele
lipește-te de
Recunosc, bucuria redeschiderii stagiunii la Play-ul craiovean, de către compania Teatrulescu, mi-a fost, vineri 24 septembrie, egală cu nerăbdarea cu care așteptam să urmăresc pus în scenă textul
să recompui o ființă din tăcerile ei în timp ce înaintezi pe o stradă știută din copilărie atunci habar nu aveai că lumea se va deschide cum se va deschide că te va înghiți cum te va înghiți cu
Oricum le-ai privi, prin lupa oricărei dialectici, fie ca dimensiuni fenomenologice ale sensibilității sau ca numene, fie ca vorbe sau realități, timpul și spațiul nu te lasă rece. Despre timp numai
Chiar mai clar decât lumina de reflector că prima dată contează ca apariție, și nu doar ca aparență. Apariția premierei Neînțelegerii după Camus, ca proiect al trupei Teatrulescu din Craiova,
și zăpada creștea invizibil
oile fuseseră deja numărate deci somnul dormit
trezia ca scoasă din cutie și apoi am dat colțul
și lumina și spoturi și bere și vin celălalt
celălalt știa că
Despre teatrul jucat în spații înguste, inclusiv cafenele, poți spune multe, dacă asta-ți propui. Dar nu poți spune că te apasă. Ca spectator, te suspendă. Între intimitatea prezenței lângă actor,
panică panică panică
de trei ori panică
în toiul unei veri secetoase
când pământul se crapă-n adânc
și viermișorii coboară din cer
și totul e bine
de atâtea ori panică
de atâtea ori
aici în curtea spitalului de tulburați e foarte plăcut aer în stază dar nu foarte cald/ aparținătorii au voie încă să ne aducă țigări/ sunt tei și băncuțe verzi e gândul că sfârșitul se consumă de la
Să fii spectator, e și acesta un rol. Chiar entuziast, în cazul unui festival de teatru precum a opta ediție a Festivalului Shakespeare, desfășurat la Craiova, sub semnul lui „lumea-i un teatru, noi
Pe acoperiș ciorile
fac desene în smoala încinsă
ciugulesc chiștoace aterizate
de la un etaj superior
tropăie și târcolesc așteptând
câte-un suflet să iasă
pe fereastra de la ATI
să-l
2012 e după colț și, fiind an aniversar Caragiale, peste tot în lumea bună a teatrului românesc, se montează, firește, Caragiale. Craiova nu se sustrage fenomenului și a oferit deja premiera piesei O
Cele două pisici de pe bluza pijamalei,
sunt ele cele care, atunci când
Carolina încearcă
să treacă într-o lume mai bună și
caută cu ardoare un gând soporific,
îi spun:
dacă și tu ai un
Sau celălalt din singurul cuplu în care Dom Juan e posibil. Singură nici nu mi-ar fi priit într-atât cele aproape trei ore de clasicism pe alocuri moralizator, pe alocuri post-modernizat, în special
Și să afirm că, dând pagina, Boris Vian se simte în cele 23 de poezii ale volumului Je voudrais pas crever (editat bilingv de către Paralela 45 în 2006, în colecția Gemini) întocmai ca-n proza din
Am numărat luminile de pe străzile paralele și asta nu m-a ajutat să înaintez, nici să grăbesc pasul; am salutat alegerea altora ca teii să străjuiască pavajul și asta nu m-a făcut mai puțin
A apărut Grăsana - Fat pig a lui Neil Labute, tradusă de către Adrian Buz, bibliotecar și redactor de revistă, regizată de către Mircea Cornișteanu, în scenografia Liei Dogaru. Și nu la sala mare a
cortex vortex cortex vortex în loc de abracadabra să nu-nnebunesc cortex vortex cortex vortex pisicile trec ce-i iubirea să căutăm nemișcarea departe de gustul sălciu când te uiți la propria-ți gură
Dacă suntem de acord că întrebarea A fi sau a nu fi rămâne măduva textului shakespearian prin care Hamlet se păstrează viu, putem afirma că moștenirea hamletiană nu este despre răspunsuri, ci despre
și cum stăteam eu cu berea brună în față, la una dintre terasele de lângă Teatrul de Comedie bucureștean, relecturând din Note și contranote a lui Ionesco și făcând însemnări în creion pe agendă, cum
Te așteptai luciditatea să-nsemne ceva.
Să nu te împiedici în coronițe de cabluri
artere sens aripi spini, gleznele tale să înainteze
în lipsa cuvântului a î n a i n t a.
Lucrurile nu stau
Cea mai mică mișcare
poate prăbuși tot.
S-a săpat mult pentru a se ajunge aici.
S-a așteptat foarte mult
(în realitate, nu se știe cât;
așteptarea, în fapt, e durata în curs)
pentru ca toate
NM