Nelia Viuleț

Noaptea vine peste noi deopotrivă, vine pe neașteptate și pleacă fără să știm, adânc cufundată în visele ei adunate, vise frumoase și odihnitoare, vise grele și înspăimântătoare, toate vise, dorințe

Destin...ceva implacabil? Nu, viața este o întretăiere nesfârșită de drumuri, depinde doar la momentul respectiv ce hotărâre iau și pe ce drum mă va duce. Dacă aș fi luat altă decizie, mi s-ar fi

Azi-noapte te-am visat. În visul meu se făcea că priveam către cer și-ți vedeam chipul...plutind printre stelele iubirii...vedeam cum îți zâmbesc fiecare...lung si trist. Începeam să-ți vorbesc și să

Hai să-ți dau un pic din sufletul meu, fierbinte, să-ți încălzești gândurile reci. Nu crede ca am furat din soarele verii, nu! Ci pentru că acolo în suflet, dorul e la el acasă. Apropie-te de el, de

E noapte. E atâta întuneric! Dibui prin cameră căutând pe cineva. E prea mult loc în camera asta. Și nici o suflare vie. Doar eu și întunericul. Aș aprinde lumina, dar mi-e frică să nu văd camera

Tu simți durerea mea urcând în mine ca un fior ce-ncearcă să-mi cuprindă întreaga ființă...? Mă dor rănile ce strălucesc prin ochii tăi, dar mi-aduci în suflet o caldă îmbrățișare înfășurată în

E noapte. E atâta întuneric. Dibui prin cameră căutând pe cineva. E prea mult loc în camera asta. Și nici o suflare vie. Doar eu și întunericul. Aș aprinde lumina, dar mi-e frică să nu văd camera

Poate greșesc...și știu sigur că greșesc și ai să spui: SÃ COMENTEZ NU MÃ LAȘI!!!...Atunci...ce rămâne de făcut? Nu-ți mai scriu...nu ne mai scriem....ca să nu pierdem din mână o relație așa de

Va veni un timp când năuciți de atâtea vise albastre, vom aluneca însingurați peste lucruri ca niște fluturi triști cu aripile frânte clipind mereu mai stins și mai departe până când palma răcoroasă

Nu știu de ce?! Dar simt că se apropie și simt durerea în suflet cum se revarsă. Dorul de tine doare, și știi cum e să te doară trupul de dorul cuiva? Nu, e o durere profundă, ce începe din

Cu degete albe, luna îmi mângâie urma sărutului tău. Zâmbesc prin somn și, fiindcă degetele lunii au finețea degetelor tale, întredeschid ochii, în speranța că te voi vedea pe tine. Văd mai întâi

Singurătatea....ea să fie oare gustul amar ce l-a lăsat timpul în trecerea lui pe lângă mine? Da...vremea în care doream să am aproape...un suflet pe măsura mea, a trecut. Acum e prea târziu să

Am fost la marginea mării, să văd cum plânge vântul și vântul...plângea cu lacrimi de mătase. M-am contopit cu albastrul ca să te pot vedea... Zbor dureros de pasăre rânită, a ieșit din

Este toamnă...încă mai este toamnă. Vântul bate cu putere, cu aer rece la fel ca și mâinile mele, copacii sunt goi și triști la fel ca și sufletul meu, gândul mi se înalță spre lumină și căldura

Flori de stele revărsate-n palmele cerului cad blând peste un gând sigur ce mi l-ai dăruit într-un început de drum, la răspântia sărutului, când plângea luna și n-am înțeles de ce alunecau lacrimile.

Uităm, cât se poate de des hohotul de râs ce ne cuprinde sufletul la atingerea altui suflet, căldura gesturilor știute, încântarea primei zăpezi, veselia primilor ghiocei, tresăririle unei melodii

Un fluture cu aripi pictate, desfăcute în zbor spre înalt, m-a purtat în zări nevisate, în zig –zag prin livezi înflorite, printre ronduri de flori, departe înspre nori, deasupra albastrului din

Mă întreb ce mi-aș dori pentru anul în care tocmai am intrat, nimic și totuși, multe, puțin câte puțin din tot ce îmi doresc! Mi-am dat seama că tot ce îmi doresc pe anul acesta e să îmi deschid

Un înger îmi șoptește dulce la ureche o poveste, ce nu are nicicând corespondent în realitatea de zi cu zi. Acum sunt doar crăiasă și-ți împletesc un cântec, ce se dorește unul de iubire, plin de

Mă gândesc uneori că nu voi mai avea timp să trăiesc niciodată așa cum am sperat. Că vor trece anii fără să mă bucur de tot ce e în jur. Mi-am promis odată că nu voi mai lăsa pe nimeni să mă

Iubirea m-a făcut toată viața să sufăr...dar nu am renunțat să cred că fiecare dintre noi are un suflet pereche. Poate mă înșel, dar îmi place să cred acest lucru. Știți cum e cu speranța care moare

Neliniștea grea și gândul ce doare îmi alungă somnul și ochii încep să mă doară. Aveam să înfrunt o altă dimineață fără să pot să-i spun că îl iubeam, o dimineață plină de lumină. Cafeaua este mai