Negru Vladimir

Dana... superba poza, desi parca mastile ce se deschid inauntru sunt cele mai estetice:))

Multumesc Alina... ma onoreaza trecerea ta.

\"Să auzi
Tăcerea
Patimilor
In ultima lor egoistă lumină...\"... deosebit... dor nerostit sau aruncat inspre nicaieri... samanta careia nu am avut ochi sa ii zicem la revedere.

Silvia... prea frumos... iarta-mi mirarea.

Thais:ma bucur ca textul are efectul acesta asupra ta... sensibilitatea la nuante e o virtute.
Bianca:orice ordine e doar o iluzie... suntem trecatori printre stari si oameni, cateodata cochetam cu ratiunea pentru a ne fi mai usor, alteori ne oprim si gandim lumea in tipare proiectand de fapt propria fiinta cu bunele si relele ei, alteori ne oprim si privim in clipe suspendate, ne miram ca lucrurile sunt atat de aproape de noi incat abia putem trece printre ele fara sa ne ranim (aici plagiez pe cineva.... parca Blaga). Tu ai darul mirarii ceea ce nu e putin lucru.
Nichita: ma onoreaza faptul ca ai zabovit asupra poeziei... nu stiu insa cat e vorba de priceperea poetului in a scrie versuri cat de gandul sau de a lasa spatiu de regasire celor care citesc.
Ioan: m-ai inteles... e de ajuns... ma bucura mult acest lucru.

Va multumesc tuturor pentru trecere si cuvintele lasate aici, atat celor care ati gasit ceea ce era de gasit cat si celor care inca mai cauta.
Despina e un castig in orice gest pe care il facem, gratuit ori ba... in acest context am citit jumatate din personalele tale, sper eu ca jumatatea buna si mi-am adus aminte ca am admirat o parte a comentariilor tale. Accept parerea ta ca expresie a alteritatii precum si indemnul de final... ma apuc de treaba, am si o bibliografie in care textele tale sunt printre primele :)
Eugen:asta cu mistico-filosofica e buna... dar parca suna a Corut :)... am obosit sa imi justific versurile doar pentru a face pe cineva sa priceapa cum vad eu poezia... simti ce e acolo sau nu simti... totul e chestie de empatie sau de ochelari de cal... despre albastru discutam pe YM.

Vasile: versurile au iesit dintr-un ou amar dar binecuvantat de cocorii unei zane.
Claudiu: mi-ai reamintit de formula mea de adresare :))... ma bucur sa te aflu printre gandurile mele...
Va multumesc la amandoi pentru trecere si pentru cuvantul rostit.

Frumos raza de luna... tare frumos.

O poezie de atmosfera superba... ganduri sincere despre viata traita in culori tari ori rezemata in nuante si degradeuri.

Intuiam bine candva Virgile... esti grecul acela ce isi tintea privirea in prapastie vazand deodata cum prapastia privea in abisul si mai mare ce se casca in sufletul sau... pana la urma asta e spatiul fiintarii noastre, insa cateodata preferam sa uitam vecinatatea haului de dragul iluziei. Frumos ai surprins ideea.

Asa este stalkerule... atunci cand calauza nu mai este cautata rostul bine intemeiat al fapturii devine doar tristete... \"mai presus de toate se ridica din somn
încremenită înfățișare
să te nască
într-o vale adâncă
plină de sine\"... superba alcatuire.

Carina... ai reusit aici o poezie ce nu poate fi prinsa in tipare... se sustrage oricaror determinari si se rescrie parca in fiecare moment al citirii... eu am simtit-o curgere si autentica.

Sunt sigur ca pana la urma vom gasi impreuna o modalitate de a te invata sa te porti frumos. Gata... eu am zis pas.

Ce ar mai fi de spus dupa comentariul tau?... elegant era probabil sa imi spui toate acestea pe mesenger doar stii adresa mea, desi daca stau bine si ma gandesc le-ai rostit deja folosind un limbaj mult mai vulgar... dar asta este, de unde nu e nici Dumnezeu nu cere...
Nu voi sta acum sa imi pun mintea cu tine si cu parerile tale referitoare la omul si invatacelul in ale poeziei azrail, e de ajuns faptul ca nu ne cunoastem fizic iar poemele mele le-ai zgariat doar cu unghia si in mod natang, ca sa priceapa si altii cat de fundamentate iti sunt vorbele... uite la cata rautate ascunzi in ele nici macar nu ma mai gandesc... stiu ca ai unele probleme de natura psihica dar nu e nevoie sa stie toti asta. Te rog insa stimabile sa mai citesti inca o data primul meu comentariu fara sa sari la mine ca un apucat... privea textul domnul meu... in contextul acesta daca nu vrei sa asculti si parerile altora nu bifa casuta in cauza. Ti-am repetat ca aici nu e loc de invidie si ca sunt oricand bucuros sa cedez nivelul meu in favoarea ta dragul meu daca asta te va face cumva sa iti schimbi abordarea...
P.S. Neparticiparea la intalnirea de referinta a avut alte cauze pe care nu le detaliez aici si care nu intra in sfera matale de interes si e relativ ciudat sa imi reprosezi tocmai tu acest lucru dat fiind faptul ca ai refuzat sistematic sa ne vedem.
Uite am mai citit intre timp inca o data comentariul tau... jenant ca un om matur sa gandeasca/scrie ceea ce am gasit eu aici. Sincer imi e tare mila de tine si sper ca problemele acelea ale tale se vor rezolva cumva fie si prin poezie.

Daniel las la o parte raspunsul tau caci sincer nu doresc o polemica pe o tema pe care nu o stapanesti indeajuns pentru o confruntare de idei si nu una de invective.
Stiu doar ca in situatia de fata e vorba de respectarea unui principiu chiar daca pentru asta trebuie ca Romania sa renunte la participarea detinatoarei recordului mondial... ii dau dreptate lui Tiriac... s-a terminat cu vremea celor care triseaza si apoi plang pe umerii celor naivi... aici e vorba de o lectie de responsabilitate a propriilor fapte. In acest context am considerat feminina abordarea ta (femeile sunt mai miloase, nu?)
In rest nu ai priceput nimic din ce am incercat sa spun, mai mult ai incercat sa jignesti, probabil pentru ca tu cari dupa tine un munte de orgoliu si dupa exemplul Mihaelei Melinte vrei sa pari altceva decat esti.
Nu voi mai comenta aici pentru ca nu as vrea sa iti fac deserviciul de a ajunge la subiecte fierbinti cu eseul acesta nereusit.

Am intarziat si eu... un univers cu totul special cel al poeziei lui Ochila... acum la ceas aniversar imi exprim pretuirea pentru omul si poetul Andrei Dobos, cu speranta ca va incerca din nou sa scrie mai mult si la calitatea cu care ne-a incantat pana acum. La multi ani.

Daniel eu inteleg ca eseul este pana la urma doar o incercare dar ceea ce ai \"reusit\" tu sa redai aici este doar o mare balaceala de idei care se cramponeaza de un \"plans de mila\" de tot hazul... situatiile in care te chinui sa ne demonstrezi ca ai simtul umorului sunt jenante iar paralelele intre sporturi absolut hilare.
Textul imi pare o incercare nereusita, iar poezia doar expresie a nostalgiei cuplului ideal secera & ciocanul.
Pana la urma indemnul de final ar trebui adresat si autorului, care trateaza dintr-o perspectiva exclusiv feminina/telenovelista situatia de referinta.

O suita de ganduri deosebite... dau o stea pentru ce iti mai trece acum prin minte... sper ca nu umbrele acelea egoiste care rad pe la spate :)

Imaginea unui oras in disolutie, paradigma a unei epoci in decadere, sfarsit al culturii in civilizatie si uitarea de sine pana la caderea in barbarie... foarte bine sugerata. Probabil ca dincolo de semnificatiile vizibile la o prima lectura putem regasi si simbolurile... poate ca orasul acesta e insusi omul... cu sufletul inotand intre serpi, bolnav de o boala pe care nu o intelege dar pe care o stringe la piept strigand virtutile lui \"a avea\", singurului verb posibil in varsta fierului.
Interesanta de asemenea si posibila solutie, renuntarea la sine, la orice atasare...
\"am să urc singur pe rug, cântând la trompetă\"... vad in acest vers cheia poemului, conturarea fiintei umane ca omul-orchestra al apusului de suflet... singuratatea.

O clipa de autenticitate... si cat de sete mi-a fost. Minunata esentializarea. Stea.