Născută în 91, urmez Facultatea de Știinte Politice și ale Comunicării, secția Publicitate. Nu știu ce caut și nici ce am să găsesc.
valmoonkey@gmail.com
Orice mișcare ridică o piesă de domino.
Undeva, o cameră mi-e ancorată de urechi. Lungite și desfăcute brutal în fața celor care dimineața, strecoară în mine cheaguri de inimă prin ochii pe
Șterge-mi cu pleoapele tale,
oboseala și frica, cercul de voci al lumii.
Se lipește mizeria mârșavă
de rictusul rupt al gurii.
Apasă-mi cu podul palmei fruntea,
Grea și umflată de sămânța
Brațele amestecă
râsete ambalate în eșarfe satinate.
Acolo am aflat că omul are o mulțime de cozi
iar luna are an și pendulă.
Mă învârt delirând
în buricul marelui abdomen.
Am ales jertfa și
Asfaltul e rece,
Obraji nu îl suportă.
Pe strada de pene rupte,
Mi-am găsit sufletul agățat de aortă .
M-am cules de jos cu vârful degetelor,
m-am adunat toată în podul palmei.
I-am plasat-o
Nu mai vorbim. Am buze de marmură umflată. Crescută cu dorința de a mă deschide lui, de a-i arunca palme vorbite, peste obraz. Dar nu, noi nu mai ...
Stau inertă, capul meu devine tetieră. Îs ruptă
Prea puțin îmi pasă despre ce vorbești. Și vorbești, pe toți dracii! Vorbești cu pasiune despre o ceașcă de cafea, despre floarea ta.
Și mai puțin îmi pasă dacă te machiezi sau nu, dacă bei cafeaua
Și...ce vrei?
Tu! Cu râsul tău scrijelit de unghii
În carnea visului meu...
Tu, ce îți stingi țigara
în palmele întinse după mirosul tău.
Vrei să mă rup bucată cu bucată,
să fiu ofranda
NV