Negru Razvan

M'am hotărât să scriu un text sterp de figuri de stil... Nu știu cât de "fertil" va fi pentru mințile dumneavoastre... Oare mai e loc de metaforă? Oare metafora nu este cea mai falsă parte a poeziei?

Oftatul tău a rămas pecetuit pe fiece moneculă a buzelor mele, Ca ecoul clopotului din inima mea, Ce a bătut de trei ori... O dată pentru vorba ta plină de lumină, O dată pentru sufletul tău

Cu glasul corbului de seară, Te'am chemat la fereastra dragostei; Și ți'am răpit sânul, noapte Blestemată de singurătatea trupului... Sunt eu... Sunt ceea ce sunt, Sunt strigoiul tău... Sunt

Păgâne simțuri te\'au născut, Pe tine poezie, Dar azi să te mai scriu nu pot... Ai fost pentru nebun hemoragia Gândirilor ce\'au spart vitraliile Raiului. Nu pot să scriu nici pentru

Fumul înghețat, sclipind pe vârful Aurorei Boreale, Molatec descompune sânul vânăt al nordului polar, Sunt într\'o simbioză îmbălsămată de chinuri și amar, Cerșind eternul clepsidrelor în ale

Două zile am stat în casă Cu ochii înlemniți și descompuși, Lacrimiile mi s'au transformat în formol, - din care mi'am făcut un ceai de lotus - Mi'am pus chiloții'n cap, Cearșaful peste

Sărutul tău cu gust de mare, Puțin amar, puțin sărat; Bântuie atomii nisipoși Din emisfera stângă a inimii mele... Îmi caut refugiu în Umbra trasată de tine pe trupu\'mi, Sânu\'ți opac se zbate

Gazoasă arătare Te pierzi ușor în mare Mușcată de uitare În spiritul asiatic... Cum am mai afirmat consider că 7 este cifra mistică la asiatici... Din acest motiv am ales măsura 7-7-7

Am scris mormane de cuvinte, Dar ei m'au înjosit, Când le'am înfipt adânc un dinte, În coasta lirei de argint... N'au înțeles, m'au ignorat, Au spus că este inutil Să scriu ce ei au și

Podeaua scârție sub pașii mei, Tu ești aruncată peste ea, în mii de cioburi. Am murit de șapte ori să'ți scriu cu adevărat - O poezie -. Þi'am scris ce nu vei înțelege niciodată, Ce vede un

După o zi grea de muncă, Mă'ndrept spre casă, rupându'mi pașii din asfaltul Topit de umbra măreață a soarelui. Desfac un borcan de uter de casă, (desigur de la bunica - a fost cadoul ei înainte

Glasul meu nu se aude, este mut ca ochii mei, Neînțeles de lumea oarbă, ce se plimbă pe alei... Stele se găsesc în noi... Fiecare e o stea, Nu\'nteleg de ce în lume n\'am găsit și steaua

Printre celule sociale rătăcesc lăsând în urmă Indivizi ce fug de mine, Nici nu știu de ce se'ntâmplă, parcă'am lepră, Doar inima mea sughiță din când în când, E obosită, tristețea a poleit'o cu

Iubirea pură nu poate fi găsită pe Pământ. Doar cel ce moare\'o simte când intră în mormânt. Eterna dragoste, Mireasa Neagră, ne\'o oferă, Căci în lume nu găsești decât iubirea efemeră. Eu...

M\'au închis în spital, în caverna Sfântă, unde ochii\'s prăpăstii, timpu\'nghețat; Am ridicat fruntea spre catapeteasma cerului, Am blestemat... mi\'am blestemat zigotul, Da, sunt bolnav...

Vreți să'mă'nchin la voi, poeții? Când tot ce faceți e să scrieți cu urină Versuri diluate, fără ritmul Sufletului, pe zidurile mânjite De saliva unsoroasă a ideologiilor răsuflate... Vreți

Dinspre ceruri curg alene râuri de lumină albă, Peste zările albastre, peste roua de pe iarbă. Lotusul cu'al său parfum se ascunde printre unde, Lăsând glasul enigmatic spre adâncuri să cufunde. În

M\'am scăldat în seva stelelor, În râul Styx al geniului peren; Am gustat din nemurire, Simțind fiorul dragostei... În jurul meu au început să înflorească crinii, Parfumul lor mă îneca într\'un

Sunt doar un Narcis fără chip, Pictând satanic îngeri morți, Pe bolta neagră de nisip, Trâgînd culorile la sorți.. Sunt doar poet răpit de abis, Cu buze reci, sinucigașe, Ce se'aruncă'n trup

Prin bodegile din drum, Se aude'o liturghie, Obosită de parfum De țigară și scrumbie... Rătăcesc printre morminte, Ale celor vii de ieri, Amețit de cele sfinte Și de romul de prin

Au mânjit cu smoală altarul lui Apollo, Au renunțat să cânte în numele lui... Au găsit un nou simbol la care să se\'nchine, Profană rugă închinând la cer. \"Dumnezeu este iubire.\" Grăia

Mi\'am crucificat destinul, Lăsând în urmă viitorul... Într\'o clipă am brăzdat timpul cu sute de idei. Nici karma nu s\'a putut dezlănțui, Când a simțit cum smulg falsul din Maya. Am dominat